Ulcior

Un ulcior este un tip de recipient folosit în mod obișnuit pentru a păstra lichide. Are o deschidere, uneori îngustă, din care să se toarne sau să se bea, o toartă sau două, și uneori o buză de turnare. Este lucrat în mod tradițional din lut și deseori smălțuit.^[1]

Locuința țărănească din România cuprindea o varietate de vase de lut — oale, ulcioare, căni, străchini, chiupuri, blide, vase pentru flori, statuete, fluiere, jucării.^[2]

Ulcioarele sunt prezente în momentele mai importante ale nunții tradiționale românești. Astfel, la pețire, viitorul mire își trimitea pețitorii la părinții fetei cu o ploscă sau un ulcior cu vin sau rachiu. Dacă părinții fetei beau din ulcior, era semn că au primit pețirea.^[3] Ulciorul este prezent mereu la chemarea la nuntă, secvență care se petrece, de obicei, joia, în săptămâna nunții. De asemenea, ulciorul de nuntă nu era folosit numai pentru a invita nuntașii, ci și pentru a alege nașii.^[4]

În siturile arheologice, pe teritoriul țării noastre, s-au descoperit ulcioare începând cu epoca neolitică,^[5][6] de exemplu printre obiectele ceramice aparținând culturilor Cucuteni,^[7] Gumelnița,^[8] sau Vinča.^[9]

Reprezentarea unui ulcior folosit în scop ritual apare și pe Tăblițele de la Tărtăria.^[10]

Centre de olărit importante, unde se produc și ulcioare se găsesc la Corund, Horezu și Marginea. Începând cu anul 2012, ceramica românească de Horezu a fost înscrisă de UNESCO în lista Patrimoniul Cultural Imaterial.^[11]