Trilulilu
Trilulilu | |
![]() | |
Tip de afacere | platforma de sharing |
---|---|
Disponibil în | româna |
Fondat | ![]() |
Proprietar(i) | Alexis Bonte |
URL | http://www.trilulilu.ro/ |
Lansat | 22 ianuarie 2007 |
Trilulilu a fost un site web românesc care, spre deosebire de YouTube, nu a fost dedicat exclusiv pentru încărcarea fișierelor video; permițând și încărcarea fișierelor de tip audio și imagini. În august 2010, Trilulilu era al doilea site din România ca număr de accesări (după Hi5)[1].
Înregistrare
Pe acest site înregistrarea nu era obligatorie pentru a-l putea accesa și a putea urmări materialele distribuite. Utilizatorii neînregistrați puteau doar să vizioneze imagini, video sau a asculta fișiere audio, în timp ce utilizatorii înregistrați aveau permisiunea de a încărca fișiere, a crea grupuri și de spectacole, de a crea liste de joacă, de a evalua și comenta conținutul încărcat, de a accesa profilurile utilizatorilor, de a trimite cadouri virtuale și de a comunica cu alți utilizatori înregistrați folosind sistemul de mesagerie intern. Utilizatorii care dețineau un cont erau porecliți „triluliști”.
Detalii comerciale
În mai 2008 Trilulilu a vândut pachetul majoritar al companiei omului de afaceri de origine franceză Alexis Bonte, care deținea deja, din decembrie 2007, un procent de 10 % din acțiunile Trilulilu. Investiția în cele 41 % din acțiunile companiei care deține situl Trilulilu a fost de peste un milion de Euro.Valoarea a fost stabilită pe baza unei evaluări de 2,5 milioane de euro a proiectului.Pe lângă această sumă, Alexis Bonte a mai investit în acest sit 300 de mii de euro.Restul de 49 % din acțiuni au rămas la șase persoane fizice: Sergiu Biriș, Andrei Dunca, Vlad Gorgan, Dragoș Bîrlea, Bogdan Colceriu și Raluca Rus[2].Compania a raportat în 2009 o cifră de afaceri de aproximativ 305.000 euro[3].Site-ul firmei a înregistrat 3,4 milioane de vizitatori unici în luna decembrie 2010[3].
Note
Legături externe
- Tânărul care atrage atenția a trei milioane de oameni lunar, 27 septembrie 2011, Radu Neag, Adevărul