Teoctist I (mitropolit al Moldovei)

Teoctist a fost unul din adversarii reconcilierii cu Biserica Catolică în contextul conciliului de la Ferrara-Florența din anii 1438-1439. Mitropolitul Damian al Moldovei, participant la conciliu, a semnat actul de uniune cu Roma. Urmașul său în scaunul de arhiepiscop al Sucevei și mitropolit al Moldovei, Ioachim, a fost alungat din Moldova de gruparea din jurul lui Teoctist, care i-a luat locul. Schimbarea de direcție s-a produs în anul 1455, după căderea Constantinopolului și în timpul domniei lui Alexăndrel. Dimitrie Cantemir relatează (confundându-l pe Alexăndrel cu Alexandru cel Bun) în „Descrierea Moldovei”:^[3]

„Dar când mitropolitul moldovean a trecut, la acest sinod [...] de partea papistașilor , atunci urmașul său, cu numele Theoctist — diacon al lui Marcu din Efes, bulgar de neam, ca să stârpească aluatul papistașilor din biserica moldovenească și să taie celor tineri prilejul de a citi vicleșugurile papistașilor — l-a sfătuit pe Alexandru cel Bun să izgonească din țară nu numai pe oamenii de altă lege, ci și literele latinești și să pună în locul lor pe cele slavonești.^[4]”

Mitropolitul Teoctist I apare în sursele istorice și ca fiind cel care l-a binecuvântat și l-a uns ca Domn pe Ștefan cel Mare în anul 1457, pe câmpul numit Direptate. I-a fost sfetnic credincios voievodului, atât pentru treburile lumești cât și în cele duhovnicești. S-a implicat și în construirea Mănăstirii Putna, măreața ctitorie a lui Ștefan, ulterior necropolă domnească, dar și loc de veci pentru mitropolitul însuși. La târnosirea sfântului lăcaș, ce a avut loc la 3 septembrie 1469, „era de față întreg clerul moldovenesc, în frunte cu Mitropolitul Teoctist al Moldovei, cu Episcopul Tarasie al Romanului și cu primul egumen al Putnei, Arhimandritul Ioasaf”.^[5]

Lespedea sa funerară, aflată la Mănăstirea Putna, are următoarea inscripție: „Binecinstitorul Domn al Țării Moldovei, Io Ștefan Voievod, fiul lui Bogdan Voievod, a împodobit mormântul acesta părintelui nostru Mitropolitul Sucevei Preasfințitul Kir Teoctist care a și murit în anul 6986, luna noiembrie 18”.^[6][7]

Axinte Uricariul a adnotat în Letopisețul Țării Moldovei că „află-se scris la un létopiseț sârbescu de Azarie călugărul precum în zilele acestui domnu, Alixandru Vodă, s-au hirotonit preaosfințitul [sic] mitropolitul chir Theoctist de Nicodim din Țara Sîrbască”.^[8][9]

Mitropolitul Teoctist este unul din personajele romanului Frații Jderi de Mihail Sadoveanu, roman care tematizează epoca lui Ștefan cel Mare.

• Pop, Șt.; Românii la conciliul din Florența, în: Răvașul, anul VII (1909), Cluj, pp. 312–318.

Lectură suplimentară

• Sfânta Mănăstire Putna; Ștefan cel Mare și Sfânt. Biserica. O lecție de istorie; Editura Mușatinii; 2004; ISBN 973-8122-58-9
• Bălan, Ioanichie; Pateric Românesc, Ed. a V-a; Ed. Mănăstirea Sihăstria; 2005; p. 109-110 (Mitropolitul Teoctist I al Moldovei și Sucevei)
• Iorga, Nicolae; Cap II – Clerul moldovenesc supt Mitropolitul Teoctist în Istoria Bisericii Românești
• Mureșan, Dan Ioan; Teoctist I și ungerea domnească a lui Ștefan cel Mare în Românii în Europa medivală (Între Orientul bizantin și Occidentul latin); Ed. Istros; Brăila; 2008; pp. 303–416
• Petcu, Marcu; Pintilie, Adrian; Lihănceanu, Nicolae; Crețu, Ramona, Anca; Pagini din istoria monahismului ortodox în revistele teologice din România, Vol. II Așezăminte monahale; Ed. Bibliotecii Naționale a României, Ed. Mitropolit Iacov Putneanul; București; 2011