Telesto (satelit)
| Telesto | |
 Telesto așa cum a fost văzut de sonda spațială Cassini în octombrie 2005 | |
| Descoperire | |
|---|---|
| Descoperit de |
|
| Dată descoperire | 8 aprilie 1980 |
| Denumiri | |
| Denumire MPC | Saturn XIII |
| Pronunție | /te'les.to/ |
Denumit după | Τελεστώ Telestō |
Nume alternative | Tethys B S/1980 S 13 |
| Atribute | Telestoan /te.les.to'an/ |
| Caracteristicile orbitei | |
| 294619 km | |
| Excentricitate | 0.000 |
Perioadă orbitală | 1.887802 zi [1] |
| Înclinație | 1.19° (față de ecuatorul lui Saturn) |
| Sateliți | Saturn |
| Caracteristici fizice | |
| Dimensiuni | 32.6±1.0 km × 23.6±0.6 km × 20±0.6 km [2] |
Raza medie | 12.4±0.4 km [2] |
| sincronă | |
| zero | |
Magnitudinea aparentă | 18.7 [3] |
Telesto /te'les.to/ este un satelit al lui Saturn. A fost descoperit de Smith, Reitsema, Larson și Fountain în 1980 din observații de la sol și a fost denumit provizoriu S/1980 S 13. [4] În lunile următoare au fost observate alte câteva apariții: S/1980 S 24, [5] S/1980 S 33, [6] și S/1981 S 1. [7]
În 1983 a fost numit oficial după Telesto din mitologia greacă. Este, de asemenea, denumit ca Saturn XIII sau Tethys B.
Telesto este coorbital cu Tethys, stând în punctul lagrangian anterior al lui Tethys (L4). Această relație a fost identificată pentru prima dată de Seidelmann și colab. în 1981. [8] Un alt satelit, Calypso, se află în celălalt punct lagrangian al Tethys, la 60 de grade în cealaltă direcție față de Tethys. Sistemul saturnian mai are doi sateliți troieni suplimentari.
Explorare
Sonda Cassini a efectuat un zbor la distanță al lui Telesto pe 11 octombrie 2005. Imaginile rezultate arată că suprafața sa este surprinzător de netedă, lipsită de cratere mici.
Citații
Referințe
- Hamilton, Calvin J. „Saturn's Trojan Moon Telesto”. SolarViews.com. SolarViews. Accesat în .
- Marsden, Brian G. (). „Satellites of Saturn” (discovery). IAU Circular. 3466. Accesat în .
- Marsden, Brian G. (). „Satellites of Saturn”. IAU Circular. 3484. Accesat în .
- Marsden, Brian G. (). „Satellites of Saturn”. IAU Circular. 3593. Accesat în .
- Marsden, Brian G. (). „Satellites of Saturn”. IAU Circular. 3605. Accesat în .
- Marsden, Brian G. (). „Satellites of Jupiter and Saturn”. IAU Circular. 3872. Accesat în .
- Seidelmann, P. K.; Harrington, R. S.; Pascu, D.; Baum, W. A.; Currie, D. G.; Westphal, J. A.; Danielson, G. E. (). „Saturn satellite observations and orbits from the 1980 ring plane crossing”. Icarus. 47 (2): 282. Bibcode:1981Icar...47..282S. doi:10.1016/0019-1035(81)90172-X.
- Thomas, P. C. (iulie 2010). „Sizes, shapes, and derived properties of the saturnian satellites after the Cassini nominal mission” (PDF). Icarus. 208 (1): 395–401. Bibcode:2010Icar..208..395T. doi:10.1016/j.icarus.2010.01.025. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .