Sanduleak -69° 202

Sanduleak -69° 202
Supernova SN 1987A rezultată din explozia stelei Sanduleak -69° 202.
Supernova SN 1987A rezultată din explozia stelei Sanduleak -69° 202.
Denumire Bayer
Denumire Flamsteed
Date de observație
ConstelațiePeștele de Aur
Magnitudine aparentă+12,2
Magnitudine aparentă vizuală
Magnitudine absolută (Mv)
Clasificare spectralăB3 Ia[1]
Tipul de variabilăVariabilă luminoasă albastră  Modificați la Wikidata
Declinație-69º 16’ 11’’
Ascensie dreaptă05h 35min 27,9s
Diametru angular
Adjectiv
Astrometrie
Mișcare proprie (μ)AD:  msa/an
Dec.:  msa/an
Viteză radială (Rv)
Mișcare proprie (μ)
Paralaxă (π)
Eroare paralaxă
Distanța față de Terra168.000 al
( pc)
Distanța față de centrul Căii Lactee
Perioadă galactică
Orbită
Companion/pereche
Perioadă orbitală
Axă semimajoră
Excentricitate
Înclinare
Detalii
Masă~20[1] M
Rază
Luminozitate> 110.000[1] L
Metalicitate
Gravitație la suprafață
Rotație stelară
Vârstă10.000.000 ani
Temperatură16.000[1]
DiametruD
Viteză rotaționalăkm/s
MasăM
RazăR
LuminozitateL
Metalicitate
Gravitație la suprafață
Rotație stelară
Vârstă
Temperatură
DiametruD
Alte denumiri
SK-69 202; GSC 09162-00821
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Sanduleak -69° 202a, prescurtat SK-69 202, a fost o stea variabilă, supergigantă albastră, situată în Marele Nor al lui Magellan, la marginea Nebuloasei Tarantula, de magnitudine 12. Apărută acum 10 milioane de ani și de 20 de ori mai masivă decât Soarele, SK-68 202 a explodat în supernovă de tip II, în urmă cu aproximativ 168.000 ani. Lumina exploziei a ajuns pe Terra în 23 februarie 1987 și de atunci este cunoscută sub numele de SN 1987A. A fost prima supernovă observată de la inventarea telescopului. Este de așteptat ca în câteva milioane de ani, alte patru stele din aceeași clasă, inclusiv Eta Carinae, să explodeze în supernove.

Steaua a fost descoperită de către astronomul american de origine română Nicholas Sanduleak, în anul 1970.[2]

Telescopul Spațial Hubble a produs imagini în lumina vizibilă care pun în evidență structura internă a norului de gaze rezultate din această supernovă.

Note

Bibliografie

  • Philippe Ribeau-Gésippe, „La supernova de 1987 illumine son passé”, în Pour la Science, 2005, 336, p.21

Legături externe