Rază verde

Pentru a observa raza verde, cerul trebuie să fie senin și lipsit de praf și de alte particule. Prezența unui anticiclon facilitează observarea fenomenului mulțumită unei presiuni atmosferice înalte (deci o densitate a aerului mai importantă). În sfârșit, linia orizontului trebuie să fie cât mai îndepărtată, pentru ca razele Soarelui să traverseze cea mai mare distanță posibilă prin atmosferă, înainte de a ajunge la ochiul observatorului. Din aceste motive, razele verzi se observă cel mai bine la joasă altitudine, acolo unde orizontul este degajat, de exemplu în fața unui ocean.

Pentru a prelungi timpul de observație, se poate începe fiind în poziția de așezat, apoi, când raza apare, începi să te ridici încet. Pentru a evita o scurtă orbire datorată ultimelor licăriri galbene sau roșii, ceea ce poate conduce la impresia de a vedea o falsă rază verde, prin contrast (culoare complementară), trebuie să te întorci cu spatele și să revii în ultimul moment. ^[3]

Raza verde este un fenomen optic atmosferic produs prin conjugarea a două fenomene diferite. Refracția atmosferică fiind mai mult sau mai puțin marcată urmând lungimile de undă, partea roșie a spectrului astrului la orizont este mai puțin refractată decât partea verde si albastră a spectrului electromagnetic vizibil. Razele roșii sunt atunci ascunse sub orizont ori sunt razante la nivelul solului.^[4]

În același timp, dispersia Rayleigh atenuează partea albastră a spectrului vizibil. Doar razele verzi ating atunci ochiul observatorului. ^[4]

Unii vorbesc despre o « rază verde » pentru a desemna un fenomen optic care se produce la echinocții în Catedrala Notre-Dame din Strasbourg, care proiectează pe amvon o pată de lumină verde. Această lumină este produsă de razele solare care trec printr-o piesă a unui vitraliu al triforiului meridional, care îl reprezentă pe patriarhul Iuda. Vitraliul datează din 1875, însă primele mențiuni ale acestei raze verzi sunt mult posterioare.^[5][6] Fenomenul observat în prezent se manifestă după o restaurare făcută între anii 1950 și 1971.^[7]

• Raza verde (în franceză : Le Rayon vert) roman de Jules Verne din 1882, în care eroina caută să observe acest fenomen atmosferic . Cauzele posibile pe care le avansează nu sunt, totuși, exacte, fenomenul nefiind datorat unei iluzii optice, ci refracției luminii în atmosferă.
• Le Rayon vert, instalație de Marcel Duchamp realizată pentru « Exposition internationale du surréalisme » în 1947 la Galerie Maeght din Paris (operă pierdută, documentată de fotografie)^[8]
• Raza verde, film de Éric Rohmer din 1986 a cărei ultimă scenă permite tocmai observarea unui asemenea fenomen.
• Raza verde (bandă desenată, 1987 și 2009), album de Frédéric Boilet apărut la Impressions nouvelles, în care fenomenul razei verzi joacă un rol esențial.
• O legendă asociază raza verde cu trecerea din lumea celor morți în lumea celor vii, așa cum este ilustrat în filmul Pirații din Caraibe: La capătul lumii.

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Rază verde

• en A Green Flash Page, pagină de Andrew T. Young de la SDSU propunând explicații și simulări.
• en Straight Dope Article on the Green Flash Arhivat în 9 decembrie 2005, la Wayback Machine. de Cecil Adams.
• en Astronomy Picture of the Day de NASA.
• en Exemple de raze violete.
• en Exemple de raze albastre Arhivat în 2 noiembrie 2005, la Wayback Machine..
• fr Exemplu de rază verde Arhivat în 1 aprilie 2016, la Wayback Machine..
• fr 06/03/2010 Fotografia unei raze verzi, în Oceanul Indian.

• Refracția luminii
• Polarizare (unde)
• Fenomen optic

Format:Fotometeori