Plazomicină
| Plazomicină | |
 | |
| Identificare | |
|---|---|
| Număr CAS | 1154757-24-0[1][2]  |
| PubChem | 42613186[3] |
| DrugBank | DB12615 |
| ChemSpider | 26390008[4] |
| UNII | LYO9XZ250J[1] |
| ChEMBL | CHEMBL1650559[5] |
| SMILES | CC1(COC(C(C1NC)O)OC2C(CC(C(C2O)OC3C(CC=C(O3)CNCCO)N)N)NC(=O)C(CCN)O)O[3] |
| InChI | InChI=InChI=1S/C25H48N6O10/c1-25(37)11-38-24(18(35)21(25)29-2)41-20-15(31-22(36)16(33)5-6-26)9-14(28)19(17(20)34)40-23-13(27)4-3-12(39-23)10-30-7-8-32/h3,13-21,23-24,29-30,32-35,37H,4-11,26-28H2,1-2H3,(H,31,36)/t13-,14+,15-,16+,17+,18-,19-,20+,21-,23-,24-,25+/m1/s1[3] |
| Date chimice | |
| Formulă | C₂₅H₄₈N₆O₁₀[3] |
| Masă molară | 592 u.a.m.[3] |
Modifică date / text  | |
Plazomicina este un antibiotic din clasa aminoglicozidelor de generație nouă, fiind un analog de gentamicină și derivat de sisomicină.[6] Substituenții introduși pe structura sisomicinei sunt: rest de acid hidroxi-aminobutiric în poziția 1 și un rest hidroxietil în poziția 6'.[7][8] A fost aprobată pentru uz uman de către Food and Drug Administration în iunie 2018.[9] Este utilizată în tratamentul infecțiilor de tract urinar complicate, datorate bacteriilor foarte rezistente.
Spectru de activitate
Plazomicina prezintă o activitate sinergică în combinație cu daptomicină sau ceftobiprol împotriva stafilococului auriu meticilino-rezistent (MRSA) și stafilococului auriu vancomicino-rezistent (VRSA) și în combinație cu cefepimă, doripenem, imipenem sau piperacilină/tazobactam împotriva Pseudomonas aeruginosa.[8] Prezintă activitate in vitro împotriva Acinetobacter baumannii rezistent la carbapeneme.[10]