Pierre Étaix

Pierre Étaix

Pierre Étaix, 2011
Date personale
Nume la nașterePierre Léon Étaix Modificați la Wikidata
Născut[2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Roanne, Loire, Franța[6][7][8] Modificați la Wikidata
Decedat (87 de ani)[9][10][3][4] Modificați la Wikidata
Paris, Métropole du Grand Paris, Franța[8] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuAnnie Fratellini[*][[Annie Fratellini (actriță franceză)|​]] () Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța[11] Modificați la Wikidata
Ocupațieactor
regizor de film
actor de circ[*]
scenarist
scriitor
clovn
umorist
actor de film
artist vizual[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[12][13][14] Modificați la Wikidata
Premii Oscar
Cel mai bun scurt metraj (1961) pentru Heureux Anniversaire[*][[Heureux Anniversaire |​]] Modificați la Wikidata
Premii BAFTA
BAFTA Award for Best Short Film[*][[BAFTA Award for Best Short Film (British film award)|​]] (1964) pentru Heureux Anniversaire[*][[Heureux Anniversaire |​]] Modificați la Wikidata
Alte premii
Comandor al Ordinului Artelor și Literelor[*] (2013)[1]
Premiul Louis Delluc[*] (1962) pentru Îndrăgostitul Modificați la Wikidata
Prezență online

Pierre Étaix (n. 23 noiembrie 1928, Roanne - d. 14 octombrie 2016, Paris) a fost un bufon, regizor, actor, autor și caricaturist francez.

Date biografice

Pierre Étaix a absolvit la început o școală de desenatori, apoi a fost inițiat de Théodore-Gérard Hanssen în arta picturii pe sticlă. Însă el a înclinat spre reprezentații comice ca bufon, idolii săi fiind comicii americani Stan Laurel și Oliver Hardy. El spunea că "a fi bufon nu e o stare și nici o funcție ci trebuie să trăiești și să gândești ca un bufon". În anii postbelici a jucat ca actor de teatru și cabaretist în piese ca Cheval d'Or, Trois Baudets, Alhambra, și Olympia. El a desenat, a cântat la pianist, acordeon și violină. Pierre Étaix a conceput primul număr într-o reprezentație proprie cu care a cutreierat provincia. A fost apoi angajat în 1953 de Jacques Tati ca desenator și autor de gaguri din filme diferite ca "Mon Oncle". Pierre a fost și bufon în circul Medrano, având ca partener pe renumitul bufon Nino Fabri. În urma acestor reprezentații comice s-a finisat simțul lui pentru umor, Pierre Étaix începe să producă filme de scurt metraj ca "Rupture" sau are pe scenă reprezentații proprii. Până în anul 1989 el a fost pentru filmele lui de mai multe premiat, printre aceste filme de succes se numără "Heureux anniversaire" film premiat în 1963 cu Oscar, ca cel mai bun film de scurt metraj. Prin anii 1960 cu rolul Yoyo a jucat ca bufon la diferite circuri din Europa. La turnarea filmului "Le grand amour" în anul 1968, o cunoaște pe actrița Anna Fratellini cu care peste un an se va căsători și vor juca împreună ca pereche de bufoni. O perioadă a lucrat ca desenator, fiind uitat de publicul spectator.Abia după a doua căsătorie cu Odile Étaix, apare din nou pe scenă ca bufon. Noul său program întitulat "Miousik Papillon", a apărut ca premieră în 2010 în Lausanne. Cu Jean-Claude Carrière a avut o dispută privind dreptul de autor asupra filmelor Le Soupirant, Yoyo, Tant qu'on a la santé, Le Grand Amour și Pays de cocagne. În urma procesului Firma Gavroche Productions a fost obligată să plătească o despăgubire de 10.000 euro studioului Groupama GAN.

Regie și roluri

AnulTitluFelul reprezentațieiRegieRol ca actorDistincții
1956Mon OncleFilmJacques Tati
1959Pickpocket FilmRobert BressonEin Komplize
1960Tir au flanc FilmClaude de Givrayda
1961RuptureFilm de scurt metrajPierre ÉtaixdaPremiul FIPRESCI , Mannheim 1961
Marele Premiu la Festivalul de la Oberhausen]]
1961Heureux anniversaireFilm de scurt metrajPierre ÉtaixdaMarele Premiul pentru cel mai bun film de scurt metraj la Festivalul de la Oberhausen 1962.
Premiul Simone-Dubreuilh Mannheim 1962.
Premiul Oscar 1963 pentru cel mai bun film de scurt metraj.
Premiul Academiei Britanice de Cinema 1963.
Mențiune specială la Săptămâna Internațională a Filmului la Viena 1963.
1962Le SoupirantFilmPierre ÉtaixPierre der VerehrerLouis-Delluc-Preis 1963.
Premiul pentru filme comice la Festivalul de la Moscova 1963.
Marele Premiu al Festivalului Internațional de la Acapulco 1963.
1962Une grosse têteFilmClaude de Givrayda
1962Le Pèlerinage FilmJean L'Hôteda
1963InsomnieFilm de scurt metrajPierre Étaix
1964YoyoFilmPierre ÉtaixYoyo și Der MillionärGrand Prix de la Jeunesse, La Festivalul Internațional de la Cannes 1965.
Premiul OCIC la Festivalul International de la Veneția 1965.
1965Tant qu'on a la santéFilmPierre ÉtaixdaSirena de argint, Festivalul international de la Sorrento.
Scoica de argint, Festival Internacional de Cine de Donostia-San Sebastián.
1966Le VoleurFilmLouis MalleHoțul
1969Le grand amourFilmPierre ÉtaixPierreGrand Prix du Cinéma français.
Marele Premiu al Oficiului catolic,Festivalul International de la Cannes.
Premiul pentru interpretare la Festivalul internațional de la Panama.
1969Pays de cocagneFilmPierre Étaix
1969L'âge de monsieur est avancéFilmPierre Étaix
1971ClovniiFilmFederico Fellinida
1972The Day the Clown CriedFilmJerry Lewisda
1972À quoi on joue ?Reprezentație pe scenă
Théâtre Hébertot
Pierre Étaix
1973Bel OrdureFilmJean MarbœufDer Weißclown
1974Sérieux comme le plaisirFilmRobert BenayounDer Etagenkellner
1978NoctuorFilmPhilippe Arthuys und Jean Jourdanja
1980LundiFilm TVDie Wahrsagerin
1983La MétamorphoseFilmJean-Daniel Verhaegheja
1983L'Étrange château du docteur LerneFilm TVRoland
1984L'Aide-mémoireFilm TVja
1985Max mon amourFilmNagisa OshimaDetektiv
1985L'âge de monsieur est avancéReprezentație pe scenă
Comédie des Champs Élysées
Pierre Étaix
1987Les IdiotsFilmNagisa OshimaDer Funktionär
1987Nuit docileFilmGuy GillesSOS Armor
1987Rapt aus der Serie Souris noireFilm TVPierre ÉtaixFipa d’or des Festival international des programmes audiovisuels in Biarritz.
1988Rêve d'artiste, ou le cauchemar de MélièsFilm TVPierre Étaix
1989J'écris dans l'espaceFilm documentarPierre Étaix
1989Henry et JuneFilmPhilip KaufmanHenrys Freund
1989Bouvard et PécuchetFilm TVMaître Tardivel
2006Jardins en automneFilmOtar Iosselianija
2008Lucifer et moiFilmJacques Grand-Juaner selbst
2009Micmacs à tire-larigotFilmJean-Pierre JeunetErfinder lustiger Geschichten
2010ChantrapasFilmOtar IosselianiEin Produzent

Cărți și publicații ale lui Pierre Étaix

  • Jean-Claude Carrière (Text); Pierre Étaix (Zeichnungen): Les Vacances de Monsieur Hulot. Éditions Robert Laffont, 1958.
  • Jean-Claude Carrière (Text); Pierre Étaix (Zeichnungen): Mon oncle, Éditions Robert Laffont, 1959.
  • Jean-Claude Carrière (Text); Pierre Étaix (Zeichnungen): Le Petit Napoléon illustré. Éditions Robert Laffont, 1963.
  • Pierre Étaix: Le Carton à chapeaux. Éditions G. Salachas, 1981.
  • Pierre Étaix: Dactylographisme. Éditions G. Salachas, 1982.
  • Pierre Étaix: Croquis de Jerry Lewis. Éditions G. Salachas, 1983.
  • Pierre Étaix: Vive la pub. Éditions G. Salachas, 1984.
  • Pierre Étaix: Stars Système. Éditions G. Salachas, 1986.
  • Jean-Claude Carrière (Text); Pierre Étaix (Zeichnungen): Les Mots et la chose. Éditions G. Salachas, 1991
  • Pierre Étaix, André François: Je hais les pigeons. Éditions Némo et Seuil Jeunesse, 1996.
  • Guy Franquet (Text); Pierre Étaix (Zeichnungen): Le Cochon rose. Éditions Mille et une nuits, 1997.
  • Pierre Étaix: Les Hommes de… Les Belles Lettres, 2001.
  • Pierre Étaix: Critiquons la caméra. Éditions Séguier, 2001.
  • Pierre Étaix: Il faut appeler un clown, UN CLOWN. Éditions Séguier, 2001.
  • Claude de Calan (Text); Pierre Étaix (Zeichnungen): Le Clown et le savant. Éditions Odile Jacob, 2004.
  • Jean-Claude Carrière und Neil Sinyard (Text); Pierre Étaix (Fotografien): Clowns au cinéma. Éditions In Libris, 2004.
  • Pierre Étaix: Étaix dessine Tati. Éditions ARC, 2008 .
  • Pierre Étaix: Textes et texte Étaix. Éditions Le cherche midi, 2009.

Note

Bibliografie

  • René Marx: Le Métier de Pierre Étaix. Éditions Henri Berger, 1994.

Legături externe

 Video clip: Pierre Étaix