Pandora (satelit)
| Pandora | |
 Vedere a emisferei vestice a lui Pandora.[a] | |
| Descoperire | |
|---|---|
| Descoperit de | Stewart A. Collins D. Carlson Voyager 1 |
| Dată descoperire | Octombrie 1980 |
| Denumiri | |
| Denumire MPC | Saturn XVII |
| Pronunție | /pan'do.ra/ |
Denumit după | Πανδώρα Pandōra |
| Atribute | Pandoran /pan.do'ran/ |
| Caracteristicile orbitei [1] | |
| Epocă 31 decembrie 2003 JD 2453005.5 | |
| 141720±10 km | |
| Excentricitate | 0.0042 |
Perioadă orbitală | 0.628504213 zile |
| Înclinație | 0.050°±0.004° față de ecuatorul lui Saturn |
| Sateliți | Saturn |
| Caracteristici fizice | |
| Dimensiuni | 104 × 81 × 64 km [2] |
Raza medie | 40.7±1.5 km [2] |
| Volum | ≈ 280000 km3 |
| Masă | (1.371±0.019)×1017 kg[2] |
Densitate medie | 0.49±0.06 g/cm3[2] |
| 0.0026–0.0060 m/s2 [2] | |
| ≈ 0.019 km/s | |
| sincronă | |
| zero | |
| Albedo | 0.6 |
| Temperatură | ≈ 78 K |
Pandora este un satelit interior al lui Saturn. A fost descoperit în 1980 din fotografiile făcute de sonda Voyager 1 și a fost desemnat provizoriu S/1980 S 26. [3] La sfârșitul anului 1985, a fost numit oficial după Pandora din mitologia greacă. [4] Este denumit și Saturn XVII. [5]
Pandora a fost considerat a fi un satelit cioban exterior al Inelului F. Cu toate acestea, studii recente indică faptul că nu joacă un astfel de rol și că doar Prometheus, păstorul interior, contribuie la menținerea inelului îngust. [6] [7] Are mai multe cratere decât Prometheus cere se află în apropiere și are cel puțin două cratere mari de 30 kilometri (19 mi) în diametru. Majoritatea craterelor de pe Pandora sunt puțin adânci, deoarece sunt umplute cu resturi. Crestele și șanțurile sunt de asemenea prezente pe suprafața satelitului. [8]
Orbita Pandorei pare a fi haotică, ca o consecință a unei serii de patru rezonanțe de 118:121 cu Prometheus. [9] Cele mai apreciabile modificări ale orbitelor lor au loc aproximativ la fiecare 6,2 ani, [1] când periapsida Pandorei se aliniază cu apoapsida lui Prometheus și sateliții se apropie până la aproximativ 1.400 kilometri (870 mi). Pandora este, de asemenea, într-o rezonanță de 3:2 cu Mimas. [1]
Din cauza densității sale foarte scăzute și a albedo-ului relativ ridicat, se pare că Pandora este un corp de gheață foarte poros. Cu toate acestea, există multă incertitudine în aceste valori, așa că acest lucru rămâne să fie confirmat.
Galerie
Vedere a satelitului, făcută în timpul zborului lui Cassini din septembrie 2005.
Pandora văzută de sonda Cassini în 2005; inelele lui Saturn sunt în fundal.
Cassini a surprins această vedere apropiată a satelitului Pandora al lui Saturn în timpul zborului navei spațiale de pe 3 iunie 2010.
Imagine Voyager 2 a Pandorei (august 1981).
_PIA_12690.png)
Referințe
- Note
- Citații
- Surse
- Marsden, Brian G. (). „Satellites of Saturn” (discovery). IAU Circular. 3532. Accesat în .
- Marsden, Brian G. (). „Satellites of Saturn and Pluto” (naming the moon). IAU Circular. 4157. Accesat în .
- Renner, Stéfan F.; Sicardy, Bruno; French, Richard G. (martie 2005). „Prometheus and Pandora: Masses and orbital positions during the Cassini tour”. Icarus. 174 (1): 230–240. Bibcode:2005Icar..174..230R. doi:10.1016/j.icarus.2004.09.005.
- „Saturn: Moons: Pandora”. Solar System Exploration: Planets. NASA. . Arhivat din original la . Accesat în .
- Spitale, J. N.; Jacobson, R. A.; Porco, C. C.; Owen, W. M., Jr. (). „The orbits of Saturn's small satellites derived from combined historic and Cassini imaging observations”. The Astronomical Journal. 132 (2): 692–710. Bibcode:2006AJ....132..692S. doi:10.1086/505206.
- Thomas, P. C. (iulie 2010). „Sizes, shapes, and derived properties of the saturnian satellites after the Cassini nominal mission” (PDF). Icarus. 208 (1): 395–401. Bibcode:2010Icar..208..395T. doi:10.1016/j.icarus.2010.01.025. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- USGS/IAU (). „Planet and Satellite Names and Discoverers”. Gazetteer of Planetary Nomenclature. USGS Astrogeology. Accesat în .