Echipa națională de fotbal a României

Primul meci jucat de reprezentativa României a avut loc la 8 iunie 1922, la Belgrad, împotriva echipei Iugoslaviei. Lotul era alcătuit din jucătorii: Aurel Guga, Adalbert Ritter, Lajos Szilágyi, Elemér Hirsch, Dezső Jakobi, Francisc Rónay, Nicolaus Hönigsberger, Franz Zimmermann, Karl Frech, Paul Schiller și Johann Auer. Primul gol al echipei României a fost marcat de Francisc Rónay, iar Aurel Guga a marcat golul victoriei. Sub conducerea antrenorului Teofil Moraru, România s-a impus cu 2-1.^[3] La a doua rundă din competiția de fotbal a Jocurilor Olimpice din 1924, naționala condusă de Adrian Suciu pierde în fața Austriei cu 4-1 și Țărilor de Jos cu 6 la 0,^[4] meciuri jucate la Viena, respectiv Paris.^[5]

În 1930, România se înscrie la Campionatul Mondial, competiție proaspăt înființată, și la turneul organizat în Uruguay, reușește o victorie, 3-1 cu Peru, goluri Adalbert Deșu, Ștefan Barbu și Constantin Stanciu, pentru a pierde cu 4-0 în fața viitoarei campioane mondiale, chiar țara gazdă, Uruguay.

Peste patru ani, România obține calificarea și la a doua ediție a Campionatului Mondial, după o victorie în barajul cu Iugoslavia. La turneul final organizat în Italia, reprezentativa pregătită de Josef Uridil a pierdut disputa cu Cehoslovacia, 1-2 la Trieste, golul României fiind marcat de Ștefan Dobay.

Pentru Mondialul din 1938, România trebuia să joace un baraj cu Egipt, dar africanii au declinat în cele din urmă participarea la competiție, și astfel, reprezentativa condusă de Alexandru Săvulescu mergea la al treilea turneu final consecutiv, care acum avea loc în Franța. În primul tur, echivalent cu optimile de finală, România a înfruntat Cuba. Primul joc, disputat la Toulouse, s-a încheiat la egalitate, 3-3, după ce România a condus cu 1-0, dar apoi a egalat în două rânduri, la 2 și la 3, ultima oară în prelungirile meciului. Golurile tricolorilor au fost marcate de Silviu Bindea, Iuliu Baratky și Ștefan Dobay. Meciul s-a rejucat patru zile mai târziu, tot la Toulouse, Cuba câștigând de această dată cu 2-1, deși din nou România a condus cu 1-0 după golul lui Dobay.

Între 1938 și 1970, România nu a mai obținut calificarea la Campionatele Mondiale, până la echipa construită de Angelo Niculescu la finalul anilor 1960. În Mexic 1970, România a fost repartizată în Grupa a 3-a, una de foc cu Anglia, campioana mondială, Brazilia, eterna favorită la victorie și Cehoslovacia. Debutul a fost împotriva englezilor care s-au impus la Guadalajara cu 1-0. A urmat duelul cu Cehoslovacia, și o victorie cu 2-1, goluri Alexandru Neagu și Florea Dumitrache, prin care România reintra în cărțile calificării. Însă pentru asta trupa lui Angelo Niculescu trebuia să învingă Brazilia. Pelé a deschis scorul, Jairzinho a dublat avantajul sud-americanilor, dar România a revenit în meci prin golul lui Florea Dumitrache. Pelé a marcat din nou, și în ciuda golului lui Emerich Dembrowski, Brazilia s-a impus cu 3-2, iar România a fost eliminată.

România a ratat în continuare prezențele la turneele finale mondiale și la Campionatul European, dar în 1984, la competiția continentală, reprezentativa tricoloră a obținut calificarea, sub conducerea lui Mircea Lucescu. În turneul din Franța, România a început cu o remiză contra Spaniei, 1-1 la Saint Etienne, Ladislau Boloni egalând pentru tricolori. A urmat duelul cu Germania de Vest, în care Marcel Coraș a egalat în debutul reprizei secunde, după ce Rudi Völler deschisese scorul, dar același atacant german a stabilit scorul final, 2-1. În ultimul meci din grupă, contra Portugaliei, România avea să piardă, deși doar victoria o califica în faza eliminatorie.

Au urmat alți șase ani fără prezențe la turneele finale, până la Italia 1990, unde România revenea la un Mondial după 20 de ani. Din echipa condusă de Emeric Ienei făceau parte tinerii Gheorghe Hagi, Florin Răducioiu sau Ilie Dumitrescu. Campionul european cu Steaua București, Marius Lăcătuș avea să fie eroul primului meci, marcând două goluri în poarta U.R.S.S., de care România a trecut cu 2-0 la Bari. Același oraș a găzduit și al doilea meci al tricolorilor, cu reprezentativa Camerunului, pierdut cu 2-1. Golul României a fost marcat de Gavril Balint. În ultimul meci din grupă, România a întâlnit Argentina, campioana mondială en-titre și echipa în rândul căreia evolua Diego Maradona. Ca un făcut, jocul a avut loc la Napoli, orașul în care Maradona evolua la echipa de club. Sud-americanii au marcat primii, dar Balint avea să egaleze și să ducă România în optimile de finală. Aici a urmat înfruntarea cu Irlanda, și după un 0-0 la capătul a 120 de minute, disputa s-a decis la executarea loviturilor de departajare, unde singura ratare i-a aparținut lui Daniel Timofte și România rata întâlnirea cu Italia, în sferturi.

După ratarea calificării la EURO 1992, România a fost aproape să rateze și accesul la Mondialul din 1994. La jumătatea preliminariilor a fost adus însă Anghel Iordănescu în postul de selecționer, și cu trei victorii în ultimele trei meciuri, între care un succes cu Belgia la București și unul în Țara Galilor, România avea să meargă la turneul final din Statele Unite.

Pe 18 iunie 1994, la Los Angeles, România a întâlnit Columbia, echipă considerată favorită la titlu de brazilianul Pelé. Florin Răducioiu a deschis scorul, iar Gheorghe Hagi l-a majorat cu un gol incredibil, un șut din apropierea tușei din stânga a terenului, de la peste 30 de metri de poartă. Pe final, pe un contraatac, Răducioiu consfințea scorul final, 3-1, după ce columbienii reduseseră din handicap.

Patru zile mai târziu, la Detroit, într-un stadion acoperit, România a întâlnit Elveția în fața căreia avea să piardă cu 4-1. Doar un succes în fața Statelor Unite, organizatoarea competiției, ducea România în faza eliminatorie, și victoria a venit din nou pe stadionul Rose Bowl din Los Angeles. Dan Petrescu a marcat unicul gol al partidei.

În optimile de finală, adversar a fost Argentina, fără Diego Maradona care tocmai fusese suspendat pentru consum de droguri. La tricolori nu juca Răducioiu, din cauza acumulării de cartonașe galbene, dar absența lui a fost suplinită perfect de Ilie Dumitrescu, autorul unei duble, iar Gheorghe Hagi a înscris și el într-o victorie cu 3-2 care a dus în premieră pe tricolori în sferturile de finală mondiale. Aici, tot loviturile de departajare aveau să oprească România, ca și în 1990. Împotriva Suediei, Răducioiu a împins meciul în prelungiri după ce scandinavii marcaseră primii, pentru ca din nou Răducioiu să înscrie pentru 2-1 în minutul 101. Însă cu cinci minute înainte de finalul jocului, Kennet Andersson a readus egalitatea și la șuturile de la 11 metri Dan Petrescu și Miodrag Belodedici au ratat pentru tricolori după ce prima ratare aparținuse suedezilor.

În 1996, România a revenit și la Campionatul European, participând la EURO 1996 din Anglia, unde însă a pierdut toate meciurile din grupă: 0-1 cu Franța și Bulgaria și 1-2 cu Spania, golul României fiind marcat de Florin Răducioiu.

A treia prezență consecutivă la Campionatul Mondial a fost consemnată în Franța 1998, unde România a fost cap de serie la tragerea la sorți. În ciuda acestui avantaj, grupa a fost una dificilă, cu Columbia, de care tricolorii au trecut cu 1-0, gol Adrian Ilie, și Anglia. La Toulouse, Viorel Moldovan a deschis scorul, Michael Owen a egalat, dar Dan Petrescu a adus victoria și calificarea în minutele de final. În ultimul meci, contra Tunisiei, echipa condusă de Anghel Iordănescu avea nevoie de un punct pentru a termina pe primul loc în grupă și meciul se încheia 1-1, Viorel Moldovan egalând în repriza secundă. Însă în optimile de finală adversar a fost Croația care s-a impus la limită, 1-0, Davor Suker transformând un penalti înainte de pauză.

Ultimul turneu final al Generației de Aur a fost EURO 2000, în Țările de Jos și Belgia. Anghel Iordănescu plecase după Franța 1998, Victor Pițurcă a calificat echipa dar a fost demis înainte de turneul final unde selecționer a fost Emeric Ienei. Dintr-o grupă imposibilă, România obținea calificarea după 1-1 cu Germania, gol Viorel Moldovan, 0-1 cu Portugalia și 3-2 în ultimul meci, contra Angliei. Disputa de la Charleroi a început cu golul lui Cristian Chivu, dar englezii au intrat în avantaj de un gol la cabine. Dorinel Munteanu a egalat la 2, iar Ionel Ganea a transformat un penalti în minutul 89, aducând victoria și calificarea.

Adversar în sferturile de finală a fost Italia, la Bruxelles. În minutul 59, Gheorghe Hagi a fost eliminat pentru proteste, iar cu un jucător în plus italienii s-au impus cu 2-0.

Începând cu anul 2001 echipa a trecut printr-o perioadă nefastă și a ratat prezența la Mondialul asiatic din 2002 în urma unui baraj pierdut cu Slovenia și apoi a încheiat în afara locurilor calificante pentru EURO 2004 și Mondialul german din 2006.

Antrenată între 2003 și 2009 de Victor Pițurcă, România a revenit la un turneu final, calificându-se la Campionatul European din 2008, din Austria și Elveția, după ce a terminat pe primul loc în grupa G a preliminariilor, grupă din care au făcut parte echipa națională a Țărilor de Jos și vecinii săi sud-est-europeni, Bulgaria, Slovenia și Albania. La acest Campionat European, tricolorii au fost repartizați în "grupa morții", dar au fost aproape de calificare după 0-0 cu vicecampioana mondială Franța și 1-1 contra campioanei lumii, Italia, meci în care Adrian Mutu a deschis scorul, dar apoi a și ratat un penalti. O victorie în ultimul meci, cu Țările de Jos ducea România mai departe, dar olandezii s-au impus cu 2-0.

Au urmat calificări ratate la Cupa Mondială din 2010, deși România fusese în a doua urnă valorică la tragerea la sorți a preliminariilor, însă a încheiat pe locul 5, devansând doar Insulele Feroe. Campania pentru Mondialul din Africa de Sud a început dezastruos, cu un eșec, 0-3 cu Lituania la Cluj, apoi remiză cu Franța la Constanța, înfrângeri cu Serbia tot la Constanța și cu Austria în deplasare, iar Victor Pițurcă a fost demis, locul său fiind luat de Răzvan Lucescu.

În preliminariile pentru EURO 2012, România a fost repartizată în Grupa D alături de Franța, Bosnia și Herțegovina, Belarus, Albania și Luxemburg. Remize cu Albania și Belarus, urmate de înfrângeri cu Franța și Bosnia au scos România din calculele calificării, la final ocupând locul trei, cu 14 puncte, departe de primele două clasate, Franța (21 de puncte) și Bosnia-Herțegovina (20 de puncte).

Ulterior, în vara anului 2011, România avea să piardă două meciuri amicale cu Brazilia (1-0) și Paraguay (2-0) în America de Sud.

Pe 15 iunie 2011, Victor Pițurcă a revenit la echipa națională în locul celui care îl înlocuia în urmă cu 2 ani, Răzvan Lucescu.

România nu a izbutit să se califice nici la turneul final al Campionatului Mondial de Fotbal din 2014, găzduit de Brazilia. Tricolorii au încheiat pe locul 2 într-o grupă din care au mai făcut parte Țările de Jos, Turcia, Ungaria, Estonia și Andorra, poziție care a trimis-o la baraj, unde a dat piept cu selecționata Greciei. Deși era considerat cel mai facil adversar din play-off, Grecia s-a impus pe teren propriu, cu 3-1, iar în retur, partida de la București avea să se încheie la egalitate, 1-1, România ratând, astfel, pentru a patra oară în ultimii 16 ani, calificarea la Cupa Mondială.

În octombrie 2014, Anghel Iordănescu a revenit pentru a treia oară la conducerea echipei naționale. România a fost repartizată în grupa F a Preliminariilor Campionatului European de Fotbal 2016, alături de Grecia, Irlanda de Nord, Ungaria, Finlanda și Insulele Feroe. La data de 7 septembrie 2015, România ocupă locul al doilea în grupă, la un punct de Irlanda de Nord, fiind neînvinsă și având 4 victorii, inclusiv în deplasare cu Grecia, 1-0. Pe data de 11 octombrie 2015, România s-a calificat pentru a cincea oară la un turneu final al unui Campionat European, după o victorie în deplasare cu 3-0 cu Insulele Feroe, după ce remizase acasă, scor 1-1, cu trei zile înainte cu Finlanda. România a terminat pe locul 2 în clasament, la doar un punct în spatele Irlandei de Nord, neînvinsă, dar în fața Ungariei, calificată la baraj, și a Greciei, care a terminat pe ultimul loc al grupei.

La turneul final, România a fost repartizată în Grupa A și a jucat în meciul de deschidere a competiției, contra țării gazdă Franța, pe Stade de France din Saint-Denis. Franța s-a impus cu 2-1, golul victoriei venind în minutul 89. A urmat o remiză cu Elveția, după ce tricolorii au deschis scorul prin Bogdan Stancu. O victorie în ultima etapă din grupă, contra Albaniei, ar fi calificat România în optimi, dar albanezii s-au impus cu 1-0.

În preliminariile Cupei Mondiale din 2018, din Rusia, România a fost în prima urnă la tragerea la sorți, dar, cu germanul Christoph Daum la conducere, tricolorii au început cu un 1-1 acasă contra Muntenegrului, victorie cu 5-0 în fața Armeniei, apoi egal fără goluri contra Kazahstanului și înfrângere cu 3-0 împotriva Poloniei. În final, România s-a clasat pe locul patru, cu 13 puncte. Daum a fost demis, în locul său fiind adus Cosmin Contra.

În calificările pentru EURO 2020, turneu care urma să aibă loc în diferite orașe din Europa, între care și București, România s-a aflat în grupă cu Spania, Suedia, Norvegia, Malta și Insulele Faroe. România a ratat calificarea directă, încheind preliminariile pe locul 4, dar a ajuns în baraj datorită evoluției din nou-înființata Liga Națiunilor. Cosmin Contra a fost demis înainte de barajul contra Islandei, locul său fiind luat de Mirel Rădoi, dar schimbarea nu a fost de bun augur, iar Islanda a câștigat cu 2-1, România ratând calificarea la un turneu la care era co-organizatoare.

Rădoi a fost adus cu obiectivul de calificare la Mondialul din 2022, din Qatar. România a fost în Grupa J, alături de Germania, Armenia, Macedonia de Nord, Islanda și Liechtenstein. România a ratat calificarea, ocupând locul 3.

La 25 ianarie 2022, Edward Iordănescu a fost instalat la conducerea echipei. Pentru prima oară în opt ani, naționala României s-a calificat la un turneu final, încheind neînvinsă preliminariile pentru Euro 2024 și ocupând locul 1 în grupa preliminară. Aceste evenimente au născut "Generația de Suflet" cum a poreclit Edi Iordănescu lotul. La turneul final România a reușit în primul meci o victorie cu 3-0 împotriva Ucrainei, după golurile lui Denis Drăguș, Nicolae Stanciu și Răzvan Marin. A urmat meciul cu Belgia unde România a fost învinsă de Belgia cu 2-0. Ultimul meci al grupei a fost împotriva Slovaciei la Frankfurt; partida s-a încheiat 1-1, ambele echipe obținând calificarea în optimi. Pentru România a fost prima oară în istorie când se califica de pe locul întâi în grupele unui turneu final și prima trecere dincolo de faza grupelor la o competiție majoră după 24 de ani. România a fost ulterior eliminată în optimi de finală de selecționata Țărilor de Jos care s-a impus pe Allianz Arena cu 3-0.^[6]