mkdir

În versiunile timpurii ale Unix 4.1BSD și versiunile timpurii ale System V, această comandă trebuia să fie setuid root ca kernel nu avea un mkdir syscall. În schimb, a creat directorul cu mknod și a legat manual în intrările de director . și ...

Comanda este disponibilă în MS-DOS versiunile 2 și ulterioare.^[1] Digital Research DR DOS 6.0^[2] și Datalight ROM-DOS ^[3] includ, de asemenea, o implementare a comenzilor md și mkdir.

Versiunea mkdir inclusă în GNU coreutils a fost scrisă de David MacKenzie.^[4]Este disponibil și în emulatorul open source MS-DOS, DOSBox și în KolibriOS.^[5]

mkdir [opțiuni] nume_director [nume_director]

unde numele_directorului este numele directorului care urmează a fi creat. În UNIX este posibilă crearea mai multor directoare.

Opțiunile cele mai comune sunt:

• -p: creează toate directoarele intermediare. Dacă directoarele există, erorile sunt ignorate.
• -v: tipărește numele directoarelor pe măsură ce sunt create. Este folosit deseori împreună cu opțiunea -p.
• -m: specifică drepturile de acces pentru director în notație octală.

mkdir [partiție:]cale

unde partiție este numele partitiei și cale este calea relativă sau absolută către directorul ce urmează a fi creat. Pe Windows, comanda mkdir nu are opțiuni.

mkdir -p /tmp/a/b/c

Dacă nu există deja, comanda creează patru directoare tmp, a, b și c.

mkdir -p tmpdir/{trunk/sources/{includes,docs},branches,tags}

Comanda creează un întreg arbore de directoare:

          tmpdir    ________|______   |        |      |branches   tags  trunk                   |                 sources               ____|_____              |          |          includes     docs

• find
• Comenzi DOS

• en Pagina de manual
• en Microsoft TechNet Mkdir article