Manea Mănescu
Manea Mănescu | |
![]() Manea Mănescu | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 9 august 1916 Brăila, Regatul României |
Decedat | (92 de ani) București, România |
Părinți | Constantin și Păuna Mănescu |
Frați și surori | cinci frați |
Căsătorit cu | Maria Munteanu Mănescu, medic pediatru |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | politician economist ![]() |
Limbi vorbite | limba română ![]() |
Ministru de Finanțe al României | |
În funcție 3 octombrie 1955 – 19 martie 1957 | |
Precedat de | Dumitru Petrescu |
Succedat de | Aurel Vijoli |
Prim-ministru al României | |
În funcție 29 martie 1974 – 29 martie 1979 | |
Precedat de | Ion Gheorghe Maurer |
Succedat de | Ilie Verdeț |
Membru al CC al PCR | |
În funcție 1960 - 1979 1982 – 1989 | |
Membru al Comitetului Politic Executiv | |
În funcție 1969 - 1979 1984 – Decembrie 1989 | |
Președinte al Consiliului Economic | |
În funcție 1967 – 1972 | |
Viceprim-ministru | |
În funcție 1972 – 1974 | |
Premii | 1. Ordinul 23 August (de două ori) 2. Erou al Muncii Socialiste 3. Medalia de aur "Secera și ciocanul" 4. Ordinul "Steaua Republicii Populare Române" 5. Ordinul "Tudor Vladimirescu" |
Partid politic | Partidul Comunist din România |
Alma mater | Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale din București |
Profesie | economist, politician comunist |
Modifică date / text ![]() |
Manea Mănescu (n. 9 august 1916, Brăila – d. 27 februarie 2009[1])[2] a fost un politician comunist român. Manea Mănescu a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunile din perioada 1961 - 1989.
Biografie
A fost Ministrul de finanțe al României (1955-1957), membru al CC al PCR (1960-1979, 1982-1989) și al Comitetului Politic Executiv (1969-1979, 1984-1989). Între 1967 și 1972 era președinte al Consiliului Economic, iar ulterior va deveni viceprim-ministru (din 1972) și cel de-al 50-lea prim-ministru (1974-1979).[3]:p. 487
În august 1944 a devenit membru al PCR. În mai 1961 a fost decorat cu medalia "A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România". A fost șef al Secției Știință și Cultură al PCR. Manea Mănescu a fost ales ca membru titular a Academiei Române.
În 22 decembrie 1989, alături de Emil Bobu, i-a însoțit pe soții Ceaușescu în elicopterul cu care au zburat din clădirea Comitetului Central PCR în care pătrunseseră revoluționarii. Deși inițial a fost condamnat la detenție pe viață pentru că, în calitate de membru al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, a aprobat reprimarea revoluției, ulterior pedeapsa s-a redus la 10 ani de detenție. Conform unui articol din statutul Academiei Române care prevede că sunt excluși toți acei membri care au suferit condamnări penale, a fost exclus din Academia Română.
Lucrări publicate
- Statistica calității producției industriale (EDP, 1965) - în colaborare cu Ludovic Tovissi, N. Rancu și I. Marcus
- Mașini de calcul pentru mecanizarea și automatizarea lucrărilor economice și administrative (Ed. Tehnică, 1966) - în colaborare cu Vasile Biță, Grigore Grama și Valeriu Pescaru
- Statistică agricolă și silvică (EDP, 1968) - în colaborare cu E. Barat, Mircea Bulgaru și P. Onica
- Metode matematice moderne aplicate în organizarea și planificarea lucrărilor de construcții și montaj (Ed. Academiei RSR, 1969) - în colaborare cu Anatol Macriș și Vincențiu Dumitru
- Cibernetică economică (Ed. Academiei RSR, 1979)
- Avuția națională (1984)
- Cibernetica și revoluția tehnico-științifică (1988) - în colaborare cu Mihail Florescu și Eugeniu Niculescu-Mizil
Decorații
Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa a II-a (18 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”[4]
- titlul de Erou al Muncii Socialiste (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră”[5]
- medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră”[5]
Note, referințe
Bibliografie suplimentară
- Nicolescu, Nicolae C. (), Enciclopedia șefilor de guvern ai României (1862-2006), București: Editura Meronia, pp. 253–258
Vezi și
Legături externe
- Din umbra Ceaușeștilor la mila "lui Jacques Chirac", 21 februarie 2007, Evenimentul zilei
- SENATUL EVZ: Fără căință, regrete ori remușcări: destinul lui Manea Mănescu, 11 martie 2009, Vladimir Tismăneanu, Evenimentul zilei
- Capturarea lui Bobu și a lui Mănescu Arhivat în , la Wayback Machine., 15 noiembrie 2009, Mihai Voinea, Adevărul
- Manea Mănescu a fost condus pe ultimul drum[nefuncțională], 2 martie 2009, Florin Mihai, Jurnalul Național
- A murit Manea Mănescu[nefuncțională], 28 februarie 2009, Florin Mihai, Jurnalul Național
- Nurnbergul românesc: “Am fost un dobitoc!”[nefuncțională], 3 februarie 2010, Lavinia Betea, Jurnalul Național
- Amintiri dintr-o copilărie nefericită[nefuncțională], 19 noiembrie 2009, Cristina Diac, Jurnalul Național
- Portrete vesele și triste[nefuncțională], 19 noiembrie 2009, Cristina Diac, Jurnalul Național
- Manea Mănescu, intelectualul preferat al lui Ceaușescu[nefuncțională], 19 noiembrie 2009, Cristina Diac, Jurnalul Național
Predecesor: Dumitru Petrescu | Ministrul de finanțe 3 octombrie 1955 – 19 martie 1957 | Succesor: Aurel Vijoli |
Predecesor: Ion Gheorghe Maurer | Prim-ministrul României 29 martie 1974 – 29 martie 1979 | Succesor: Ilie Verdeț |