Mănăstirea Matejče
Mănăstirea Matejče | |
![]() | |
Informații generale | |
---|---|
Confesiune | ortodoxă sârbă |
Hram | Adormirea Maicii Domnului |
Țara | ![]() ![]() |
Localitate | Matejče, comuna Lipkovo, Macedonia de Nord |
comună[*] | ![]() |
Coordonate | 42°06′32″N 21°33′11″E / 42.1089°N 21.5531°E |
Date despre construcție | |
Stil arhitectonic | Arhitectură bizantină ![]() |
Ctitor | Ștefan Uroș al V-lea |
Istoric | |
Perioadă construcție | 1357 |
Localizare | |
Modifică date / text ![]() |
Mănăstirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (în sârbă Манастир Пресвете Богородице), cunoscută în mod obișnuit sub numele de Matejče (Матејче) sau Matejić (Матејић), este o mănăstire ortodoxă sârbă din secolul al XIV-lea, situată în satul Matejče de pe versanții munților Skopska Crna Gora, în apropierea orașelor Skopje și Kumanovo. Populația satului este formată din albanezi musulmani (89%) și sârbi ortodocși (10%), potrivit recensământului din 2002.
Istoric
Mănăstirea a fost construită în secolul al XIV-lea pe ruinele unei biserici grecești bizantine mai vechi, construită în anii 1057-1059, după cum reiese din inscripțiile grecești păstrate.[1][2] A fost menționată pentru prima dată în anul 1300 într-un act emis de regele sârb Ștefan Milutin (1282–1321). La mijlocul secolului al XIV-lea, țarul sârb Ștefan Dușan (1331–1355) a început reconstrucția mănăstirii, pe care a încheiat-o în 1357 fiul său, Ștefan Uroș al V-lea (devenind ctitoria sa). Monede emise de Ștefan Uroș au fost găsite în aceste locuri.[3] Isaia sârbul și Vladislav Gramatik au trăit în acestă mănăstire. Acoperișul bisericii a fost înlăturat de otomani în secolul al XVIII-lea și așezat pe Moscheea Eski din Kumanovo, după care s-a deteriorat. În anii 1926–1934 mănăstirea a fost restaurată.
Biserica mănăstirii este concepută în formă de cruce (la fel ca și Mănăstirea Marko și Mănăstirea Banja)[4] și are un exonartex asemănător cu cel al Mănăstirii sârbe Hilandar de la Muntele Athos.[5] Pereții bisericii au fost pictați în anii 1356–1357.[6]
Mănăstirea a fost ocupată de insurgenții albanezi și folosită ca bază militară în timpul conflictului din Republica Macedonia (2001).[7][8] Patriarhul sârb Pavle a trimis o scrisoare către ONU în care a atras atenția cu privire la distrugerea mănăstirilor sârbe din Kosovo și la pericolul de distrugere a mănăstirilor din Macedonia de Nord.[9] Exteriorul bisericii nu a fost deteriorat, dar mobilierul din interior a fost incendiat și obiectele de cult au fost furate.[9] Localnicii sârbi au părăsit regiunea în timpul conflictului.
Galerie
- Frescă profanată (sec. al XII-lea)
- Frescă profanată (sec. al XII-lea)
- Hristos se adresează femeilor din Ierusalim (1348-1352)
- Viața Maicii Domnului, logodna Mariei cu Iosif, Buna Vestire (1348-1352)
- Pregătirea Crucii (1348-1352)
- Sfinții Petru și Pavel predicând la Roma (1348-1352)
- Răstignirea (1348-1352)
- Ciclul Faptele Apostolilor - Sfântul Petru predicând în Ierusalim (1348-1352)
- Ciclul Sinoadele Ecumenice - Sinodul țarului Ștefan (1348-1352)
- Acatistul Maicii Domnului, Condacul al 5-lea (1348-1352)
Note
Lectură suplimentară
- Elizabeta Dimitrova (). Manastir Matejče. Centar za kulturno i duhovno nasledstvo Kalamus. OCLC 55758039.
- Vasilije Marković (). Pravoslavno monaštvo i manastiri u srednjevekovnoj Srbiji. Srpska Manasterska S̆tamparija.