Lycoperdon excipuliforme

• Corpul fructifer: este destul de variabil, cu o grosime 5-12 cm în partea de sus (care este cea fertilă) și o înălțime de 7-15 cm, având un aspect de pistil, mai rar de pară. Peridia^[5] exterioară (Exoperidium) este inițial albicioasă, devenind apoi cremă până la ocru, la bătrânețe uscată, amintind de pergament precum maronie. Este acoperită dens cu o mulțime de negi fini care sunt ușor de îndepărtat. Interiorul este la început de asemenea alb, apoi galben-verzui, verde-măsliniu și în final, după descompunere, pulverulent și de culoare brun-măslinie până brun-purpurie. În cele din urmă, corpul fructifer se despică neregulat în partea de sus, astfel încât sporii maturi au posibilitatea de a scăpa în aer liber. Astfel pot fi răspândiți de vânt.
• Piciorul: nu are tijă adevărată, dar prelungirea corpului fructifer spre jos are aparența unui trunchi. Ciuperca este în acest domeniu sterilă, în diferență cu cea de sus. Coloritul corespunde cu cel al părții de sus.
• Carnea (gleba): este la exemplarele tinere fermă, compactă, ceva lipicioasă și albă. Gleba se colorează după acea, începând în partea de sus, mai întâi galben, apoi verzui, devenind păstoasă, în sfârșit brun-măsliniu ai pulverulentă, Mirosul amintește ușor de ciuperci și gustul exemplarelor tinere este plăcut.
• Caracteristici microscopice: are spori rotunjori, verucoși și destul de mici, având o mărime de 4-6 microni. Pulberea lor este brun-măslinie.^[3][4]

• 
  L. excipuliforme, spori
• 
  L. excipuliforme, secțiune longitudinală
• 
  L. excipuliforme tineri
• 
  L. excipuliforme bătrân

Ghioaga iepurilor poate fi confundată cu alte soiuri ale genului sau celor strâns înrudite, cu toate comestibile, cum sunt Bovista aestivalis sin. Lycoperdon ericetorum,^[6] Bovista plumbea,^[7] Lycoperdon candidum sin. pedicellatum,^[8] Lycoperdon echinatum,^[9] Lycoperdon ericaeum,^[10] Lycoperdon marginatum (se spune că ar conține substanțe psiho-active),^[11] Lycoperdon molle,^[12] Lycoperdon nigrescens sin. foetidum,^[13] Lycoperdon pedicellatum,^[14] Lycoperdon perlatum,^[15] Lycoperdon pratense sin. Vascellum pratense,^[16] Lycoperdon pyriforme,^[17] Lycoperdon umbrinum,^[18] Lycoperdon utriforme^[19] sau Calvatia cretacaea,^[20] dar, de asemenea, cu forme deschise ale otrăvitorului Scleroderma citrinum sin. vulgare.^[21]

• 
  Bovista aestivalis
• 
  Bovista plumbea
• 
  Lycoperdon candidum
• 
  Lycoperdon echinatum
• 
  Lycoperdon marginatum
• 
  Lycoperdon molle

• 
  Lycoperdon nigrescens sin. foetidum
• 
  Lycoperdon perlatum
• 
  Lycoperdon pratense
• 
  Lycoperdon pyriforme
• 
  Lycoperdon umbrinum
• 
  Lycoperdon utriforme

Pe vremuri, praful buretelui sau carnea, uscată în stadiu tânăr și apoi frământată, a fost aplicată (dar și cel ale altor soiuri comestibile din acest gen) ca antihemoragic^[22][23] și, de asemenea, ca antiseptic (până astăzi la țară).^[24][25]

Ghioaga iepurilor este comestibilă și delicată cât culoarea glebei este complet albă, dar nu se potrivește cu fierberea ei, devenind vâscoasă. Înainte de preparare, la fel ca la cașul ciorii, cuticula trebuie să fie îndepărtată (merge cu ușurință) deoarece are o textură tare, ca de piele. Mai departe, ciuperca nu se spală niciodată, deoarece interiorul ei se comportă ca un burete, va absorbi apa, astfel compromițând prelucrarea ulterioară a ciupercii.^[26]