Limfom
| Limfomul | |
 | |
| Specialitate | hematologie oncologie  |
|---|---|
| Clasificare și resurse externe | |
| ICD-9 | 202.8 |
| ICD-10 | C81-C96 |
| ICD-11 | |
| ICD-9-CM | 202.80[1] 200.1[1] 200.0[1] |
| ICD-O | 9590–9999 |
| MedlinePlus | 000580 000581 |
| MeSH ID | D008223 |
Modifică date / text  | |
Limfomul sau cancerul limfatic este un grup de tumori ale celulelor sangvine ce se dezvoltă din limfocite.[2] Acest termen este utilizat uneori ca și referent pentru celulele canceroase și nu pentru toate tipurile de tumori.[2]
Simptome
Simptomele pot include, printre altele: nod/noduli limfatic/i mărit/ți nedureroși în general, febră, transpirații, mâncărimi, pierderea în greutate și oboseală.[3][4] Transpirațiile nocturne sunt mai comune.[3][4]
Clasificare
Cele două tipuri principale sunt reprezentate de limfomul Hodgkin (LH) și limfomul non-Hodgkin (LNH),[5] alături de încă alte două, mielomul multiplu și boli imunoproliferative, incluse de asemenea în categorie de către Organizația Mondială a Sănătății (OMS).[6] Limfomul Non-Hodgkin apare la circa 90% dintre cazuri și include un număr mare de sub-tipuri.[5][7] Limfoamele fac parte dintr-un număr mai larg de neoplasme numite tumori ale țesuturilor hematopoietice și limfoide.[8]
Cauze și diagnostic
Factorii de risc pentru LH includ: infecții cu virusul Epstein–Barr și îmbolnăvirea altor membri ai familiei.[3] Factorii de risc pentru LNH includ: bolile autoimune, HIV/SIDA, infecții cu virusul uman limfotrop pentru celulele T (HTLV-I), consumul unei cantități mari de carne și grăsime, medicația imunosupresoare și unele pesticide.[4] Acestea sunt diagnosticate, de obicei, prin sânge, urină și testarea măduvei spinării.[4] O biopsie a unui nod limfatic poate fi, de asemenea, utilă.[3][4] Imagistica medicală poate fi efectuată apoi pentru a stabili dacă și unde s-a extins cancerul.[3][4] Acesta se poate extinde la mai multe organe, incluzând: plămânii, ficatul și creierul.[3][4]
Tratament și prognoză
Tratamentul poate implica o combinație de chimioterapie, terapie prin radiații, terapie țintită și chirurgie.[3][4] În LNH, sângele poate deveni atât de gros de la proteine, încât este necesară o procedură numită plasmafereză.[4] Monitorizarea atentă poate fi mai adecvată pentru anumite tipuri.[4] Unele dintre ele sunt vindecabile.[5] Per ansamblu, în Statele Unite ale Americii, rata de supraviețuire de cinci ani pentru LH este de 85%,[9] în timp ce pentru LNH este de 69%.[10]
Epidemiologia
La nivel global, limfoamele au apărut la 566.000 de oameni în 2012 și au cauzat 305.000 de decese.[6] Acestea însumează un total de 3–4% din toate tipurile de cancer, devenind ca și grup a șaptea cea mai comună formă de cancer.[6][11] La copii, acestea sunt pe locul trei pentru cea mai uzuală formă de cancer.[12] Apar mai des în țările dezvoltate decât în țările în curs de dezvoltare.[6]