Ilia Ilf
| Ilia Ilf | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Iehiel-Leib Arievici Fainzilberg  |
| Născut | [1] Odessa, Imperiul Rus[2][3] |
| Decedat | (39 de ani)[1][4][5][6] Moscova, RSFS Rusă, URSS[7][8][9] |
| Înmormântat | Cimitirul Novodevici[*] |
| Cauza decesului | cauze naturale (tuberculoză) |
| Frați și surori | Sandro Fazini[*] |
| Copii | Alexandra Ilf |
| Cetățenie |  Imperiul Rus[10] Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste |
| Etnie | evreu |
| Ocupație | scriitor jurnalist mecanic[*] scenarist fotograf scriitor de literatură științifico-fantastică[*] prozator[*] autor satiric[*] redactor[*] umorist dramaturg |
| Limbi vorbite | limba rusă[11] |
| Pseudonim | Ilya Ilf (Илья Ильф) |
| Activitatea literară | |
| Activ ca scriitor | prima jumătate a secolului al XX-lea |
| Limbi | limba rusă |
| Specie literară | satiră, feuilleton[*], roman, nuvelă, poveste[*], proză, ficțiune speculativă |
| Opere semnificative | Douăsprezece scaune Vițelul de aur |
Modifică date / text  | |
Ilia Ilf (pseudonimul lui Ilia Arnoldovici Fainzilberg) (în rusă Илья Арнольдович Файнзильберг, în ucraineană Ієхієл-Лейб Арно́льдович Файнзільберг, n. , Odessa, Imperiul Rus – d. , Moscova, RSFS Rusă, URSS) a fost un prozator rus.
Împreună cu Evgheni Petrovici Kataev (care semna sub pseudonimul de Evgheni Petrov), fratele scriitorului Valentin Kataev, a scris romane satirice în manieră picarescă ridiculizând credulitatea unora sau pretențiile și suficiența funcționarilor.
Biografie
Ilia Ilf s-a născut în anul 1897, la Odessa, Imperiul Rus, actualmente Ucraina. A fost fiul unui funcționar bancar, evreu. A absolvit o școală tehnică în 1913. A lucrat ca funcționar, tehnician telefonist, muncitor în industrie. A fost angajat la un birou de arhitectură, la o fabrică de muniții, la o uzină aeronautică. Dupa Revoluția din Octombrie a devenit contabil, apoi statistician. A debutat ca jurnalist la revista Sindetikon. A publicat poezie sub pseudonim feminin.
În 1923 s-a mutat la Moscova, unde a început să colaboreze la publicația Gunok, unde i-a întâlnit pe Mihail Bulgakov, Iuri Olesa iar, în 1925, pe Evgheni Petrov, alături de care va deveni celebru. Cei doi, Ilf și Petrov, au făcut literatură într-un mod unic.
Între 1933 și 1937 Ilf și Petrov au călătorit prin Europa. În 1935 au traversat Oceanul Atlantic, călătorie ce s-a materializat într-un remarcabil jurnal de călătorie american.
Ilia Ilf a murit de tuberculoză, probabil contractată în timpul periplului american, pe 13 aprilie 1937.
Literatura semnată Ilf și Petrov a fost interzisă de cenzura sovietică după 1948, la inițiativa lui Andrei Jdanov, dar curând reabilitată, în 1956, de către Nikita Sergheevici Hrușciov.
IIlia Ilf are o fată, Alexandra, care s-a manifestat activ în direcția conservării, popularizării și mediatizării operei tatălui său.
Note
Bibliografie
- Dublă autobiografie de Ilf și Petrov, 1001 de nopți sau Noua Șeherezadă, Editura Polirom, 2011 ISBN 978-973-46-2256-6
- Marea Enciclopedie Sovietică, citată de Adriana Liciu În notele volumului 1001 de nopți sau Noua Șeherezadă, Editura Polirom, 2011 ISBN 978-973-46-2256-6
- Editura Polirom, Catalog autori[nefuncțională]
- RT / RT projects / Russiapedia / Prominent Russians / Literature / Ilya Ilf & Evgeny Petrov
| | Acest articol biografic despre un scriitor rus este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |