Henric de Schweinfurt
| Henric de Schweinfurt | |
| Margraf de Nordgau | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 980 d.Hr.  |
| Decedat | (37 de ani)[2] |
| Înmormântat | Schweinfurt |
| Părinți | Berthold de Schweinfurt[*] Heliksuinda|Eilika von Walbeck[*][3] |
| Căsătorit cu | Gerberga[*] |
| Copii | Otto al III-lea de Suabia[4] Iudita de Schweinfurt[*] Burchard I de Halberstadt[*] Eilika de Schweinfurt[*] Henric I de Schweinfurt[*][4] |
| Limbi vorbite | limba germană |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | Marchiz margraf[1] |
| Familie nobiliară | Luitpoldingi |
Modifică date / text  | |
Henric de Schweinfurt (n. 980 d.Hr. – d. [2]) a fost margraf de Nordgau din 994 până în 1004.
Henric a fost fiul margrafului Berthold de Nordmark și al soției sale, Eilika (sau Eiliswintha, Eila) de Walbeck. Ascendența tatălui său nu este cunoscută cu certitudine, deși se pare că ar fi fost unul dintre fiii ducelui Arnulf de Bavaria.
Henric a dobândit succesiunea asupra ținuturilor tatălui său după moartea acestuia din 980. Ca și tatăl său, Henric a primit cu titlul de margraf (marchio) al Nordgau bavarez în 994. În 1003 el s-a revoltat împotriva regelui german Henric al II-lea, revendicând faptul că i s-ar fi promis Ducatul de Bavaria, iar regele nu il acordase. În schimb, regele a susținut că bavarezii au dreptul de a-și alege propriul lor duce. Henric s-a aliat în continuare cu regii Boleslav I al Poloniei și Boleslau al III-lea al Boemiei, însă răscoala stârnită a fost reprimată, iar el însuși fiind captiv o perioadă de timp. Regele a instaurat dieceza de Bamberg pentru preîntâmpinarea altor eventuale rebeliuni în regiune. Noua dieceză a preluat autoritatea laică asupra Mărcii de Nordgau.
În cele din urmă, abia după insistențele corelate ale stăpânilor seculari și ecleziastici, ducele Bernard I de Saxonia și arhiepiscopul Tagino de Magdeburg, în 1004 a avut loc reconcilierea dintre Henric de Schweinfurt și regele Henric al II-lea. Înainte de a muri în 1017, Henric de Schweinfurt a mai obținut câteva ținuturi. El se află înmormântat la Schweinfurt.
Vărul său a fost cronicarul Thietmar de Merseburg. În cronica sa, acesta l-a numit pe Henric „gloria Franconiei răsăritene”.
Căsătorie și descendenți
Henric a fost căsătorită cu o anume Gerberga, fiică a unui Otto a cărui identitate este încă disputată. Din căsătoria lor au rezultat trei fii și două fiice:
- Otto, devenit duce de Suabia sub numele Otto al III-lea;
- Eilika, căsătorită cu ducele Bernard al II-lea de Saxonia;
- Iudita de Schweinfurt (d. 2 august 1058), căsătorită cu regele Bretislau I al Boemiei;
- Burchard, episcop de Halberstadt și cancelar al împăratului Conrad al II-lea;
- Henric, conte în Nordgau.
Note
Bibliografie
- Timothy Reuter: Germany in the Early Middle Ages 800–1056, New York, Longman, 1991.