Henri Le Fauconnier

În 1901 Henri Le Fauconnier s-a mutat din nordul Franței la Paris, unde a studiat dreptul, apoi a urmat cursuri de pictură în atelierul lui Jean-Paul Laurens, apoi la Academia Julian.^[7] Și-a schimbat numele din Fauconnier în Le Fauconnier și a expus la Salon des Indépendants^⁠(d) în 1904 și 1905, implementând culori îndrăznețe, în linia lui Henri Matisse. S-a mutat în Bretania în 1907 și a pictat peisajele stâncoase din Ploumanac'h într-un stil proto-cubist caracterizat prin tonuri castanii și verzui, cu contururi groase care delimitează formele simplificate.

A explorat un stil personal și l-a pus în practică, pictând nuduri sau portrete (cum ar fi cel al poetului Pierre Jean Jouve în 1909 (Muzeul Național de Artă Modernă). Sub influența lui Paul Cézanne și-a dezvoltat propria formă de cubism.^[7] Întors la Paris, se amestecă cu artițtii și literații reuniți în jurul lui Paul Fort la Closerie des Lilas din Montparnasse.^[8]

La Salon d'Automne din 1909, Le Fauconnier a expus alături de Constantin Brâncuși, Jean Metzinger și Fernand Léger.

Louis Vauxcelles^⁠(d), în recenzia sa despre Salon des Indépendants^⁠(d) din 1910, a făcut o referire trecătoare și inexactă la Le Fauconnier, Jean Metzinger, Albert Gleizes^⁠(d), Robert Delaunay și Fernand Léger, ca „geometri ignoranți, reducând corpul uman, locul, la cuburi palide.”^[9][10]

Metzinger a scris în 1910 despre „perspectiva mobilă” ca o interpretare a ceea ce avea să devină cunoscut în curând sub numele de „cubism” cu privire la Picasso, Braque, Delaunay și Le Fauconnier.^[11]

La invitația lui Wassily Kandinsky, Le Fauconnier a publicat un text teoretic în catalogul Neue Künstlervereinigung (München, 1910). Și-a deschis studioul din Rue Visconti din Paris artiștilor dornici ca și el să aplice lecțiile lui Cézanne. Cu Jean Metzinger, Albert Gleizes, Fernand Léger, Robert Delaunay, a contribuit la scandalul cubist al Salon des Indépendants^⁠(d) din 1911. Le Fauconnier a expus vasta sa lucrare Les Montagnards attaqués par des ours (Alpiniști atacați de urși) la Salonul d'Automne din 1912 (Paris).^[12]

În februarie 1912 Henri Le Fauconnier a fost numit să-i succedă lui Jacques-Émile Blanche^⁠(d) ca director al școlii de artă avangardiste Académie de La Palette^⁠(d).^[13] Le Fauconnier i-a însărcinat pe Jean Metzinger și André Dunoyer de Segonzac^⁠(d) ca instructori cu normă întreagă pentru sesiunile de dimineață; Eugeniusz Żak^⁠(d) (Eugène Zak) și Jean Francis Auburtin^⁠(d) au preluat conducerea după-amiaza. ^[14]

În 1912, Le Fauconnier a participat la prima expoziție a cubismului din Spania, la Galeriile Dalmau, Barcelona, cu Jean Metzinger, Albert Gleizes^⁠(d), Marcel Duchamp, Juan Gris, Marie Laurencin și August Agero.^[15][16][17]

Le Fauconnier a fost membru colaborator al Section d'Or (Grupul Puteaux).

La începutul Primului Primului Război Mondial, Le Fauconnier s-a mutat în Țările de Jos, unde a rămas timp de șase ani. Lucrările sale din această perioadă au combinat cubismul și expresionismul, ceea ce a generat un succes și o influență considerabile în Țările de Jos. S-a întors în Franța în 1920, unde picturile sale au devenit mai realiste.^[7]

A murit în urma unui atac de cord la Paris (1946).

• Femme nue dans un intérieur, Lyon, Musée des Beaux-Arts
• L'Église de Grosrouvre, Lyon, Musée des Beaux-Arts
• L'Enfant breton, Lyon, Musée des Beaux-Arts
• Nature morte aux fleurs, Beauvais, Musée Départemental de l'Oise
• Paysage, Lyon, Musée des Beaux-Arts
• Portrait de vieille femme, Lyon, Musée des Beaux-Arts
• Maisons dans les rochers à Ploumanac'h, Brest, Musée des Beaux-Arts