François-Édouard Picot
François-Édouard Picot (n. , Paris, Regatul Franței – d. , Paris, Franța) a fost un pictor francez neoclasicist.
Biografie
François-Édouard Picot a fost elevul lui François-André Vincent și Jacques-Louis David la Ecole des Beaux-Arts din Paris. A primit premiul al doilea la concursul Prix de Rome din anul 1811 și premiul de Onoare în anul 1813. După șederea la Roma, la villa Medici, s-a întors la Paris și a expus tabloul Cupidon și Psyche la Salonul Oficial din anul 1819. A mai expus la acel eveniment și o schiță care se găsește astăzi la Dijon la Muzeul Magnin. A mai pictat în anii următori La Mort de Saphire pentru biserica Sf. Severin din Paris.
În anul 1836 a fost ales membru al Academiei de Arte Frumoase și a continuat să expună lucrările sale la Salonul Oficial până în anul 1839. A decorat, împreună cu Hippolyte Flandrin, Biserica Sf. Vincent de Paul din Paris și a realizat fresca în ceară intitulată Les Pèlerins d'Emmaüs de la Biserica Saint-Denis du Saint-Sacrament din Paris.
În întreaga sa carieră e făcut o mulțime de picturi de șevalet și picturi murale care se regăsesc astăzi la Muzeul Luvru, la Palatul Versailles și la Palatul Luxemburg.
François-Édouard Picot a realizat picturi istorice, pictură de gen și multe portrete. El a fost foarte apreciat ca profesor la Academia de Arte Frumoase din Paris precum și pentru abilitățile pe care le deținea în meșteșugul picturii.
A fost înmormântat la Paris, la Père-Lachaise.
Galerie
- L'Amour et Psyché (1817), Paris, musée du Louvre.
- Portrait d'Adélaïde-Sophie Cléret, Mme Tiolier (vers 1817), Cambridge.
- Cybèle protège contre le Vésuve les villes de Stabiae, Herculanum, Pompéi et Résina (1832), Paris, Muzeul Luvru.
- Les Pélerins d'Emmaüs, (1840), Paris, la Biserica Saint-Denys-du-Saint-Sacrement.
- Guy de Lusignan (vers 1843), Versailles, Muzeul de istorie a Franței.
- Conrad de Montferrat (vers 1843), Versailles, Muzeul de istorie a Franței.
Studenți
Picot a avut o mulțime de studenți. Dintre ei s-au remarcat și au devenit notabili, următorii:
- Paul Léon Aclocque[13],
- Theodor Aman,
- Eugène Bellangé (1837-1895),
- Charles Bellay (prix de Rome),
- Léon Belly,
- Jean-Achille Benouville,
- François-Léon Benouville,
- Étienne-Prosper Berne-Bellecour (1838-1910),
- Francis Blin (1827-1866)
- William Bouguereau (prix de Rome),
- Guillaume-Charles Brun,
- Ulysse Butin (1838-1883),
- Alexandre Cabanel,
- Philip Hermogenes Calderon,
- Théophile-Narcisse Chauvel (1831-1909), un elev din anul 1854 și a obținut premiul al doilea la Prix de Rome cu un peisaj istoric.
- Charles-Camille Chazal,
- Ferdinand Chaigneau (1830-1906), élève en 1849,
- Édouard Cibot,
- Georges Clairin (1843-1919),
- Félix-Auguste Clément,
- Charles-Alexandre Coëssin de la Fosse (1829-1910)[14],
- Jules Collinet,
- Henri Coroënne,
- Victor-Gustave Cousin,
- Charles Alexandre Crauk,
- André-Henri Dargelas,
- Gustave Droz,
- Pierre- Hippolyte Fillet,
- Charles-Antoine Flajoulot,
- Félix Giacomotti,
- Gustave Guillaumet (1840-1887) (premiul al doilea la Prix de Rome),
- Léon Albert Hayon,
- Jean-Jacques Henner (1829-1905), după anul 1851,
- Jozef Israëls,
- Auguste Leloir,
- Jules Eugène Lenepveu,
- Louis Hector Leroux,
- Étienne Leroy,
- Émile Lévy,
- Henri-Léopold Lévy,
- Henry Stacy Marks,
- Jean-Baptiste Messager,
- Constantin Mils
- Gustave Moreau,
- Alexis Mossa,
- Victor Mottez,
- Alphonse de Neuville,
- Camille Adrien Paris (1834-1901),
- Léon Perrault,
- Isidore Pils,
- Claudius Popelin,
- Antoine Rivoulon (1810-1864),
- Édouard Sain,
- Adrien Tournachon (1825-1903)
- Elihu Vedder,
- Jean-Georges Vibert,
- Paul Alphonse Viry,
- Fritz Zuber-Bühler.
Referințe
Bibliografie
- Dicționar Bénézit
- Paul Bauer, Două secole de istorie în Père Lachaise, Memorie și documente 2006 ( ISBN 978-2914611480 )
- Jules Moiroux Le Père Lachaise, Paris, S. Mercadier 1908 ( Read on - line )
Legături externe
Format:Neoclasicism