Edward Charles Howard

Edward Charles Howard
Date personale
Născut	28 mai 1774[2][3] Sheffield, Anglia, Regatul Unit
Decedat	27 septembrie 1816 (42 de ani)[3]
Părinți	Henry Howard[*][[Henry Howard ((1713-1787))|​]][4] Juliana Molyneux[*][[Juliana Molyneux ((died 1808))|​]][4]
Căsătorit cu	Elizabeth Maycock[*][[Elizabeth Maycock (Peerage person ID=17069)|​]]
Copii	Elizabeth Howard[*][[Elizabeth Howard ((died 1835))|​]][4] Julia Barbara Howard[*][[Julia Barbara Howard ((died 1856))|​]][4] Edward Gyles Howard[*][[Edward Gyles Howard ((1805-1840))|​]][4]
Cetățenie	Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei
Ocupație	chimist
Limbi vorbite	limba engleză
Activitate
Premii	Membru al Societății Regale[*]​ Medalia Copley (1800)[1]
Modifică date / text

Edward Charles Howard (n. 28 mai 1774, Sheffield, Anglia, Regatul Unit – d. 27 septembrie 1816^[3]) fratele mai tânăr al lui Bernard Howard, al 12-lea duce de Norfolk, a fost un chimist britanic care a fost descris ca fiind „primul inginer chimist al oricărei eminențe”.^[5]

În ianuarie 1799 a fost ales Membru al Royal Society, iar în 1800 i-a fost acordată medalia Copley pentru munca sa asupra compușilor de mercur.^[6] A descoperit fulminatul de mercur, un puternic explozibil primar. În 1813 a inventat o metodă de rafinare a zahărului care a implicat fierberea sucului de trestie nu într-un vas deschis, ci într-unul închis încălzit cu abur și menținut sub vid parțial. La presiune redusă, apa fierbe la o temperatură mai scăzută, astfel încât invenția lui Howard a economisit combustibil și a redus cantitatea de zahăr pierdută prin caramelizare. Invenția, cunoscută sub numele de vasul vidat Howard, este încă în uz.

Howard a fost interesat și de compoziția meteoriților, în special de cei din „fier natural”. El a descoperit că multe dintre aceștia conțineau un aliaj de nichel și fier care nu se găsea pe Pământ și – prin urmare – s-ar putea să fi căzut din cer. Un tip de meteorit este acum cunoscut sub numele de howardit.