Dan Puric

• 1978 - bacalaureat al Liceului de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” din București
• 1985 - absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, București, clasa Prof. Univ. Dr. Dem Rădulescu
• 1985-1988 - actor, Teatrul „Mihai Eminescu”, Botoșani
• 1988 - 1 decembrie 2019 ^[6]- actor, Teatrul Național „I.L. Caragiale”, București

• Înșir'te mărgărite după Victor Eftimiu, Teatrul Național „I.L. Caragiale”, București, (2015)
• Suflet românesc, Teatrul de pe Lipscani - Sala "Rapsodia", (2013)
• Vis, Teatrul Național „I.L. Caragiale”, București, (2005)
• Don Quijote, Teatrul Național „I.L. Caragiale”, București, (2005)
• Cei 150, Teatrul Național „I.L. Caragiale”, București, (2003)
• Hic sunt leones, Teatrul Național „I.L. Caragiale”, București, (2002)
• Made în România la Centrul Cultural European din București, (2001)
• Costumele la Teatrul Constantin "Nottara", București, (1999)
• Toujours l'amour, Teatrul Național „I.L. Caragiale”, București, (1997)
• Pantomimia, Teatrul Național „I. L. Caragiale”, București (1993)
• Secvențe - spectacol de pantomimă și dans la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani

• Cu trupa Teatrului Național din București: Paris, Milano, Edinburgh, Hallein (Austria), São Paulo;
• cu Pantomimia: Lille, Győr, Skopje, Cairo;
• cu Toujours l'amour - Viena, Leipzig, Budapesta, Sofia, Lisabona (Ultima expoziție mondială a secolului), Veneția, St. Croix (Insulele Virgine Americane), Montreal, Toronto, Chicago, New York, Paris, Nisa, Marsilia, Madrid, El Escurial, Varșovia, Republica Coreea (Suwon Hwasung Fortress International Festival), Londra (The Gate Festival)
• Turnee cu „Costumele": Polonia - Torun, Ungaria - Budapesta, Croația - Zagreb, Elveția - Zürich (Festival european de teatru), Bulgaria, Bosnia, Grecia, Franța - Marsilia, Germania - Hanovra, Slovacia - Bratislava.
• Turnee cu „Made în România": Franța - Festivalul de teatru de la Grenoble, Germania - Ulm, Butrinti, Albania - Festivalul Internațional de Teatru
• Turnee cu „Hic sunt leones": China - Beijing și Qingdao, 2004, Hanovra - Expo 2000
• Turnee cu „Vis": Germania - Oldenburg, Frankfurt, Freiburg, Koln, Berlin, Irlanda - Festivalul de Teatru de la Belfast, S.U.A. - Chicago, Franta - Marsilia, Paris (Sala UNESCO), Sete, Norvegia: Oslo, Israel - Tel Aviv (Teatrul Cameri), Slovenia - Ljubljana, Muntenegru - Podgorica, Egipt - Cairo - 100 de ani de relații diplomatice româno - egiptene, Budapesta - Teatrul Katona Jozeph, Republica Moldova - Chișinău, Festivalul „One man show"
• Turnee cu „Don Quijote", 2006: Berlin - Russisches Haus, Londra - Cadogan Hall, Paris - Espace Pierre Cardin, Bruxelles - Bozar, Madrid - Teatro Alcazar, Alcala de Henares - Teatro Cervantes, Viena - Akzent Theater ^[7]

• Crucea Casei Regale a României înmânată de Majestatea Sa, Regele Mihai al României, 2009
• Marele Premiu la cea de-a VIII-a ediție a Festivalului Internațional de Monodramă din Bitola, Macedonia, 2006
• Premiul de excelență pentru „Maestru al teatrului românesc, ambasador al spiritului poporului român, folosind tăcerea ca limbaj universal”, acordat de firma olandeză Den Braven, 2006
• Premiul Aristizza Romanescu al Academiei Române pentru realizările din cinema și teatru (2003)^[8]
• Premiul UNITER pentru teatru non-verbal, 2003
• Marele Premiu UNESCO pentru dezvoltare culturală - pentru promovarea artei scenice românești în străinătate (modalități de exprimare scenică), 2002
• Marele Premiu al Fundației „Anastasia”, 2002
• Ordinul Național Steaua României în grad de cavaler - pentru servicii excepționale în cultură, 2000
• Premiul UNITER acordat de Secția Română a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru pentru spectacolul Toujours l'amour, 1999
• Premiul pentru Teatru de Pantomimă acordat de secția română a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru - Fundația Teatrul XXI, 1997
• Premiul „Constantin Tănase” la Festivalul Umorului pentru rolul principal din Omul care a văzut moartea, 1997
• Premiul I la Festivalul de Film de la Costinești pentru spectacolul de pantomimă Jocul, 1987

Dan Puric a promovat în calitatea sa de regizor un spectacol de teatru total, o sinteză a artelor dansului, costumului și mimicii, care amintește experimentele din perioada interbelică a marelui regizor francez Jean-Louis Barrault și teoria supramarionetei, formulată de regizorul și teoreticianul teatrului E. G. Craig, care s-a bucurat de notorietate în România și a corespuns cu activitatea regizorului român Haig Acterian.^[9]

• Prea cald pentru luna mai (1984) - Ștefan
• Imposibila iubire (1984)
• Salutări de la Agigea (1984) - Sile
• Sosesc păsările călătoare (1985)
• Vară sentimentală (1986) - studentul Mircea Abrudan, fotbalist amator, fratele lui Vasile
• Primăvara bobocilor (1987) - Ermolai, președintele organizației de tineret din comună
• Pădurea de fagi (1987) - Mircea, iubitul Anei
• O vară cu Mara (1989) - Dinu Fericeanu
• Un studio în căutarea unei vedete (1989) - asistentul regizorului
• Tinerețe frântă (Broken Youth, 1991) - Cola, coproducție româno-sârbă
• Orient Express (2004) - contele rus Orlovski

• Spectacole de pantomimă, transmise de: BBC Belfast Royal College, 3SAT Frankfurt, RTL Film
• Producție (regie) pentru televiziunea din Lausanne, Elveția
• 10 august 2007, prezent în emisiunea 100% moderatǎ de Robert Turcescu, având titlul România vǎzutǎ de Dan Puric.

În 2008 a publicat, la editura Platytera din București, cartea Cine suntem, sau despre taina identității personale și comunitare trăită și exprimată în și prin persoana autorului ^[10][11][12]Cartea începe cu îndemnul părintelui Iustin Pârvu Urmați-l, citiți-l și-l veți înțelege; are o prefață, Dan Puric, un apologet ortodox, semnată de Dan Ciachir, o postfață, Dan Puric, un foc nestins, semnată de Gheorghe Ceaușu, și conține zece capitole: Mătur poteca spre Biserică; Dragostea, mai presus de artă; Sensul vieții, al morții și al suferinței; Zodia supraviețuirii; Demnitate creștină; Cauză și efect; Cele trei priviri; Zece leproși; Cine suntem; Lumină de om și de neam românesc.

În 2009 se lansează la editura "Lumina Tipo" din București o carte nouă: Omul Frumos.^[13]

Actorul si regizorul Dan Puric a lansat pe 15 noiembrie 2011 la Teatrul de pe Lipscani cel mai nou volum al sau, "Fii demn!".^[14][15] După "Omul frumos" și "Cine suntem", Dan Puric parcurge "o noua călătorie" în perimetrul demnității. Potrivit Radio Romania^[16], cartea lui Dan Puric, structurată în șase capitole, scrisă la persoana întâi, este confesiunea unui om care se bucură de fiecare răsărit de soare și care, cu sensibilitate dar și cu luciditate, redescoperă, pentru sine și pentru oameni, reperele necesare oricărui român: mama, pământul și martirii neamului. Cartea are pe copertă fotografia mamei autorului.

Cu o scriitură simplă, dublată de umor și ironie, autorul cărții "Fii demn!" reconstruiește prin prisma unui demers personal o lume ce se caută pe sine, dar care, în esența ei, nu și-a pierdut simțul valorii și credința.

Lansată pe 17 decembrie la Ateneul Român^[17] și pe 18 decembrie 2013 la Sala Dalles.^[18]Colecțiile de interviuri și de conferințe, în care autorul ne prezintă fața curată a românului, marchează un moment important pentru cititor, acela de a-și pune întrebări firești despre rostul propriu, dar și despre calea acestui neam.^[18]

Lansată pe 15 mai 2015 la librăria "Diverta"^[19], cartea prezintă cu umor poveștile de viață ale oamenilor și câinilor, spuse de cățelușa labrador Dulci și de prietenul ei maidanez Astor.

Lansată pe 7 decembrie 2016, la Palatul Național al Copiilor ^[20].

A participat în 1996 la Chicago la al patrulea Congres Internațional de Educație al orașelor de limba franceză și engleză The Arts and Humanities as Agents for Social Change, unde a primit Premiul "Chicago Artists International Program".^[21]

Dan Puric a fost unul dintre semnatarii memoriului adresat Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române în 2006 în care se cerea BOR „să ia poziție oficială față de agenda tot mai agresivă pe care activiștii homosexuali o promovează în țara noastră [n.n. România] și, în special, față de manifestările publice ale acestora”. Semnatarii memoriului, printre care și Noua Dreaptă, încercau prin acesta să împiedice organizarea paradei LGBT, din cadrul festivalului GayFest din anul 2006. Mai mult, a fost depusă o acțiune în justiție pentru a suspenda autorizatia de organizare a marșului obținută de ACCEPT, însă fără succes, Curtea dând câștig de cauză activiștilor pentru drepturile comunității lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor și transexualilor.^[22]

În data de 24 septembrie 2021, a susținut o conferință cu titlul „Biblioteca vie, povești de viață”, în cadrul celei de-a IV-a ediții a Târgului de Carte organizat de Biblioteca Județeană „I.A. Bassarabescu” din Giurgiu.^[23]

„La cât e de inteligent și de angajat spiritual, aș fi așteptat să-l văd mai smerit, mai aproape de discursul unui mărturisitor decât de acela al unui gânditor amator. Dar mai e ceva: domnul Puric a adoptat o strategie pedagogică riscantă. Când vrei să educi pe cineva, nu începi prin a-l flata. Dacă vrei ca cineva să învețe ceva, nu-i spui mereu că n-are nimic de învățat. Or, domnul Puric încurajează un soi de legendarizare arbitrară a națiunii, din care rezultă că ea frizează desăvârșirea. Atunci la ce bun s-o mai dăscălești? Suntem unici, persecutați de tot mapamondul, singurii creștini adevărați, speranța lumii, gloria speciei! Asta e gândire de tip Becali. Domnul Puric n-ar trebui să facă posibile asemenea analogii.”

—Andrei Pleșu ^[24]

În anul 2010, în baza unei note de constatare întocmită de către Direcția de Specialitate din cadrul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității s-a stabilit că Dan Puric a fost un colaborator al Securității. El a fost recrutat de către aceștia în martie 1976, pe vremea când avea doar 17 ani și era elev al Liceului de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” din București, „în scopul supravegherii informative a elevilor”. Numele său de cod era „Cristian”.^[25][26]

• Ordinul național „Steaua României” în grad de Cavaler (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”^[27]

• Dan Puric Arhivat în 2 martie 2008, la Wayback Machine.
• Teatrul Național București - Dan Puric, accesat la 22 aprilie 2015
• Conferințe și emisiuni radio-TV cu Dan Puric Arhivat în 9 iulie 2008, la Wayback Machine., ortodoxmedia.com
• Dan Puric - FamousWhy
• tvr.ro - Dan Puric ne spune cine suntem Arhivat în 6 mai 2008, la Wayback Machine., tvr.ro
• Cine suntem, Dan Puric - recenzie de Stelian Gomboș Arhivat în 10 iulie 2008, la Wayback Machine., carteaortodoxa.ro
• Convertirea lui Dan Puric - Esential, 8 februarie 2010, Vlad Mixich, HotNews.ro
• Dan Puric a fost distins, la Botoșani, cu titlul de Societar de Onoare al Teatrului Mihai Eminescu, stiri.botosani.ro, 6 februarie 2012
• DOCUMENTAR - Dan Puric, un actor pentru care pantomima este o tăcere încărcată de miez Arhivat în 22 februarie 2014, la Wayback Machine., agerpres.ro, 12 februarie 2014
• CRONICĂ TEATRU. „Înșir'te mărgărite”, sau nevoia acută de a ne întoarce la POVESTE, Evenimentul Zilei, Loreta Popa, 20 aprilie 2015

Interviuri

• Carmen Ungureanu - Dan Puric. Un love-story fara cuvinte, Alice Manoiu, Formula AS - anul 1999, numărul 349
• In razboi cu subcultura. Interviu cu Dan PURIC, Raluca Alexandrescu, Observator cultural - numărul 49, ianuarie 2001
• "Energia pe care o dau eu publicului se cheama dragoste", Formula AS - anul 2002, numărul 522
• Dan Puric - Don Quijote al scenei romanesti Arhivat în 23 august 2016, la Wayback Machine., 24 martie 2005, Teodora Andreea Aldea, Cariere Online
• Dan Puric: "Brâncuși, dacă rămânea aici, făcea sculpturi la un restaurant", 2 decembrie 2007, Florina Tecuceanu, Adevărul
• Dan Puric: „Zidul Berlinului s-a prăbușit peste noi”, 17 decembrie 2009, George Rădulescu, Adevărul
• VIDEO Dan Puric: „Dacă ne pierdem simțul umorului, ieșim din istorie”, 29 decembrie 2010, George Rădulescu, Adevărul
• VIDEO Dan Puric, actor și regizor: „În România trebuie luată conducerea sufletească”, 21 decembrie 2011, George Radulescu, Adevărul
• Suntem un Neam suferind care trebuie sa invete sa se ridice la demnitatea crestina, 25 iulie 2012, Stelian Gomboș, CrestinOrtodox.ro
• Despre arta crestina, cunoastere, iubire, trezvie si modelele crestine, 25 iulie 2012, Ovidiu Dinca, Bărăganul Ortodox
• Dan Puric: Niciodata nu am pus arta mai presus de dragostea mea Arhivat în 31 august 2013, la Wayback Machine., 4 iulie 2012, Alice Nastase Buciuta, Revista Tango
• Dan Puric - Momente cheie din viața unui om ajuns la 55 de ani, 12 februarie 2014, Dan Boicea, ziarulmetropolis.ro
• Dan Puric - Interviu la emisiunea „Sub semnul întrebării”, 21 aprilie 2014, Robert Turcescu, B1 TV