Comunitatea Caraibelor (în engleză, Caribbean Community), CARICOM a luat ființă la 4 iulie1973 odată cu semnarea Tratatului de la Chaguaramas de către prim-miniștrii a 4 state (Barbados, Guyana, Jamaica și Trinidad și Tobago) cu scopul de a întări legăturile reciproce și de a crea o piață comună integrată în regiunea Caraibelor. Actualmente numără 15 membrii plini, 5 membrii asociați și 7 membrii observatori, majoritatea acestora aparținând Commenwelths. Organele supreme de conducere sunt Conferința Șefilor de Stat și Consiliul de Miniștri al Comunității Caraibelor.
Obiectivele Comunității Caraibelor, astfel cum reiese din tratatele constitutive, sunt:
integrarea economică statelor membre către un regim de Piață Comună;
coordonarea politilor externe ale statelor Membre;
promovarea cooperării în domeniile educațional, cultural și industrial.
Tratatul semnat la 4 iulie 1973 de către prim-miniștrii Errol W. Barrow al Barbados, L.F.S. Burnham al Guyanei, Michael Manley al Jamaicăi și Eric Williams al Trinidad și Tobago a fost modificat în februarie1992 pentru a schimba numele organismului (care se numea Comunitatea și Piața Comună a Caraibelor) și a-și redefini obietivele. La 2 iulie1991 teritoriile britanice ale Insulelor Turcos și Caicos și Inslele Virgine Britanice au devenit membrii asociați și la fel s-a întâmplat cu Anguila în 1992, Insulele Caiman în 2002 și Bermude în 2003.
Chiar dacă engleza este oficială în majoritatea membrilor, spaniola a câștigat teren. În 2003 Comunitatea Caraibelor adoptă castiliană/castellano ca a doua limbă oficială, și recunoaște necesitatea de a populariza-o în regiune, pentru care a solicitat ajutorul Cubei și a Organizației Statelor Americane. După cum declara subsecretarul general, Lolita Applewhite, șefii de stat ai comunității au luat această decizie pentru a ajuta la reducerea distanțelor culturale și de comunicare care le separă de vecinii săi latino-americani.