Picide
Picidele sau ciocănitorile (Picidae) sunt o familie de păsări din ordinul piciforme (Piciformes), care cuprinde ciocănitoarea, ghionoaia, capîntortura. Conține 4 subfamilii (Jynginae, Nesoctitinae, Picinae, Picumninae), 30 de genuri și 232 specii.
| Picide | |
|---|---|
 | |
| Ciocănitoarea de grădină (Dendrocopos syriacus) | |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Animalia |
| Încrengătură: | Chordata |
| Clasă: | Aves |
| Subclasă: | Neornithes |
| Infraclasă: | Neognathae |
| Supraordin: | Neoaves |
| Ordin: | Piciformes |
| Subordin: | Pici |
| Familie: | Picidae Vigors, 1825 |
| Subfamilii | |
| |
Modifică text  | |
Descrierea
Picidele sunt păsări de talie mică și mijlocie, cu o talie de la mai mare decât vrabia (ciocănitoarea pestriță mică), până la dimensiunile unei ciori (ciocănitoarea neagră). Degetele picioarelor sunt de tip zigodactil și sunt adaptate la cățăratul pe trunchiul arborilor, au unghii ascuțite, bine dezvoltate. Capul lor este relativ mare cu un cioc puternic, conic, ascuțit care are muchii în lungul său, reprezentând un fel de daltă adaptată pentru cioplit lemnul arborilor în căutarea hranei sau pentru crearea unei scorburii de cuibărit. Au o limba cilindrică, foarte lungă, protractilă, care poate fi scoasă foarte mult, permițând scoaterea insectelor și a larvelor lor din galeriile săpate de acestea în lemnul arborilor. Penele cozii sunt etajate, foarte rigide și servesc la sprijinul corpului păsării atunci când se cațără sau când scobesc scoarța arborilor. Sunt slab zburătoare și au aripi rotunjite. Coloritul penajului este viu.
Scot țipete puternice și produc, mai ales în perioada reproducerii, un tocănit puternic, prelungit, prin care masculii își delimitează teritoriul de cuibărit; acest tocănit se obține prin lovirea rapidă cu ciocul a ramurilor uscate, cu rezonanță.
Sunt păsări monogame, cu un dimorfism sexual slab pronunțat. Cuibăresc în cavități pe care și le sapă în trunchiul arborilor. Puii sunt nidicoli.
Hrana este formată din insecte, dar în afara perioadei de cuibărit consumă și fructe și miezul unor semințe pe care le sparg cu ciocul. Sunt foarte utile agriculturii și silviculturii, nimicind un mare număr de insecte dăunătoare.
Specii din România
În avifauna României sunt întâlnite 10 specii de ciocănitori care sunt răspândite în diverse biotopuri, de la luncile și ținuturile împădurite ale zonelor joase până în pădurea pură de conifere a Carpaților. În România toate aceste specii sunt sedentare.
Speciile întâlnite în România[1]:
- Ciocănitoarea verzuie sau Ghionoaie sură (Picus canus)
- Ciocănitoarea verde sau Ghionoaie verde (Picus viridis)
- Ciocănitoarea cu spatele alb (Dendrocopos leucotos)
- Ciocănitoarea de grădină sau Ciocănitoarea pestriță de grădină (Dendrocopos syriacus)
- Ciocănitoarea pestriță mijlocie sau Ciocănitoare de stejar (Dendrocopos medius)
- Ciocănitoarea pestriță mică sau Ciocănitoare mică (Dendrocopos minor)
- Ciocănitoarea pestriță mare (Dendrocopos major)
- Ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius)
- Ciocănitoarea cu trei degete sau Ciocănitoare de munte (Picoides tridactylus)
- Capîntortură sau Capîntorsul (Jynx torquilla)
Specii din Republica Moldova
Avifauna Republicii Moldova conține 9 specii de picide: [2][3][4]
- Picus canus = Ghionoaie cenușie sau Ciocănitoarea cenușie
- Picus viridis = Ghionoaie verde
- Dendrocopos leucotos = Ciocănitoarea cu spate alb
- Dendrocopos major = Ciocănitoarea pestriță mare
- Dendrocopos medius = Ciocănitoare de stejar sau Ciocănitoarea mijlocie
- Dendrocopos minor = Ciocănitoarea pestriță mică
- Dendrocopos syriacus = Ciocănitoarea de grădini
- Dryocopus martius = Ciocănitoarea neagră
- Jynx torquilla = Capîntortură
Lista speciilor din România
| Denumirea științifică latină | Autorul taxonului | Denumirea română | Categorie fenologică | Populația din România[5] | Statutul IUCN | Imaginea |
| Ordinul: Piciformes | ||||||
| Familia: Picidae | ||||||
| Picus canus[6][7]. Subspecia Picus canus canus | Gmelin, 1788 | Ghionoaie sură sau Ciocănitoare verzuie | Sedentară | 30.000 - 60.000 de perechi |  Neamenințată cu dispariția[8] |  |
| Picus viridis[9][10]. Subspeciile Picus viridis viridis și Picus viridis romaniae (actualmente inclusă în subspecia Picus viridis viridis) | Linnaeus, 1758 | Ghionoaie verde sau Ciocănitoare verde | Sedentară | 60.000 - 120.000 de perechi. | Neamenințată cu dispariția[11] | _female_Barnes.jpg) |
| Dendrocopos leucotos[12][13]. Subspeciile Dendrocopos leucotos leucotos și Dendrocopos leucotos lilfordi | (Bechstein, 1802) | Ciocănitoare cu spate alb sau Ciocănitoare cu spatele alb | Sedentară | 8.500 - 35.000 de perechi | Neamenințată cu dispariția[14] |  |
| Dendrocopos syriacus[15][16]. Subspecia Dendrocopos syriacus balcanicus, actualmente inclusă în subspecia Dendrocopos syriacus syriacus) | (Hemprich & Ehrenberg, 1833) | Ciocănitoare de grădină sau Ciocănitoare pestriță de grădină | Sedentară | 10.000 -30.000 de perechi | Neamenințată cu dispariția[17] |  |
| Dendrocopos medius, sin. Leiopicus medius[18][19]. Subspecia Dendrocopos medius medius | (Linnaeus, 1758) | Ciocănitoare de stejar sau Ciocănitoare pestriță mijlocie | Sedentară | 80.000 -250.000 de perechi. | Neamenințată cu dispariția[20] | .jpg) |
| Dendrocopos minor, sin. Dryobates minor[21][22]. Subspeciile Dendrocopos minor hortorum și Dendrocopos minor buturlini | (Linnaeus, 1758) | Ciocănitoare pestriță mică sau Ciocănitoare pestriță mică | Sedentară | 15.000 - 600.000 de perechi, | Neamenințată cu dispariția[23] |  |
| Dendrocopos major[24][25]. Subspeciile Dendrocopos major major, Dendrocopos major pinetorum și Dendrocopos major candidus | (Linnaeus, 1758) | Ciocănitoare pestriță mare | Sedentară | 300.000 - 500.000 de perechi | Neamenințată cu dispariția[26] |  |
| Dryocopus martius[27][28]. Subspeciile Dryocopus martius martius și Dryocopus martius pinetorum (unii autori o includ în subspecia Dryocopus martius martius) | (Linnaeus, 1758) | Ciocănitoare neagră | Sedentară | 14.500 - 57.000 de perechi | Neamenințată cu dispariția[29] |  |
| Picoides tridactylus[30][31]. Subspecia Picoides tridactylus alpinus | (Linnaeus, 1758) | Ciocănitoare de munte sau Ciocănitoare cu trei degete | Sedentară | 2.500-8.000 de perechi | Neamenințată cu dispariția[32] | .jpg) |
| Jynx torquilla[33][34]. Subspecia Jynx torquilla torquilla | (Linnaeus, 1758) | Capîntortură sau Capîntorsul | Migratoare. Oaspete de vară, cuibărește | 30.000 -70.000 de perechi | Neamenințată cu dispariția[35] | .jpg) |
Note
Legături externe
- Necunoscuta lume a ciocănitorilor, 26 noiembrie 2013, Nicu Pârlog, Descoperă