Christopher Cross

Christopher Charles Geppert s-a născut la data de 3 mai 1951 în orașul San Antonio din statul Texas, fiind unul din cei cinci copii^[11] al lui Leo Joseph și Edith Ann (născută Guderman) Geppert, asistentă.^[12] Tatăl său era medic pediatru în Armata Statelor Unite ale Americii, astfel că tânărul Christopher a fost nevoit să-și schimbe domiciliul de mai multe ori.^[13] La vârsta de 3 ani s-a mutat împreună cu familia la Tokyo, unde a locuit timp de patru ani.^[11] În 1958 revine în Statele Unite, la Washington, D.C., tatăl său fiind angajat la Spitalul Militar Walter Reed, fiind și medicul nepoților președintelui Dwight Eisenhower.^[11][14] În cele din urmă, familia sa s-a întors în San Antonio.^[13]

Tatăl său obișnuia să asculte muzică jazz, astfel că Christopher face cunoștință cu piesele lui Glen Miller.^[11] În clasa a șaptea începe să cânte la tobe,^[13] câștigând cincisprezece dolari pe noapte.^[15] În copilărie Christopher asculta muzica lui Buddy Holly, dar și a formațiilor The Beatles și The Beach Boys.^[11] La treisprezece ani începe să cânte la chitară, în formația Psychos,^[16] în perioada când studia la Alamo Heights High,^[13] iar mai apoi în formația Flash, cu care susținea concerte în cadrul JAM Factory.^[16] În aceeași perioadă se ocupă de transportul mai multor artiști și formații care concertau în San Antonio. La vârsta de șaisprezece ani începe să-și scrie propriile materiale, inspirându-se din Joni Mitchell, Rany Newman, Tom Waits, Leonard Cohen și alții.^[11] La vârsta de șaptesprezece ani,^[17] l-a înlocuit pe Ritchie Blackmore, chitaristul formației Deep Purple, pentru concertul susținut în San Antonio.^[16][18] În acea vreme folosește o chitară electrică Gibson Flying V și un amplificator Marshall.^[16] Încearcă să intre la Colegiul San Antonio dar în cele din urmă renunță, dorind să urmeze o carieră în muzică.^[13] Tatăl său a fost de acord, recunoscând că și el a cântat la chitară bas în liceu și că a fost cea mai fericită perioadă din viața sa,^[13] Marea criză economică fiind cea care l-a împiedicat să urmeze o carieră în muzică.^[19] Tânărul Christopher întrerupe liceul și își urmează cariera în muzică.^[19]

S-a mutat în 1972 în Austin,^[20] acolo unde își formează propria formație de coveruri, care îi purta numele,^[16] intrerpretând piesele unor formații precum America, Eagles, Foreigner, The Beatles, Beach Boys și Boz Scaggs.^[21] Din această activitate își întreține familia, câștigând între $200 și $300 pe săptămână.^[22] Prefera să interpreteze coveruri în detrimentul pieselor compuse de el, dându-l ca exemplu pe Stevie Ray Vaughan, care își interpreta propriile melodii, dar câștiga doar 50$.^[22] Văzând că mai multe formații locale încep să lanseze mai multe albume populare, începe să-și înregistreze propriile melodii, printre care și „Sailing”, și să le trimită studiourilor de muzică.^[17] Studiourile Warner Bros. Records îi transmit, după primele două seturi de melodii demo, că le-au plăcut vocea sa, încurajându-l să trimită mai multe piese.^[11]

Pentru a se asigura că Warner Bros. va semna un contract cu el, a trimis o casetă demonstrativă asistentului lui Mo Osten, David Bearson, cel care a insistat în mijlocul mesei de prânz ca Mo să asculte acea casetă.^[17] După audiții, conducerea Warner i-a transmis că are o voce plăcută pentru unică, potrivită pentru radio. Deși au considerat că melodiile sale sunt bune, aceștia ar fi vrut să-i compună alte piese, lucru care l-a dezamăgit pe Cross.^[17] Fiul lui Mo Osten, Michael Austin, este cel care îi oferă un contract și i-l recomandă pe producătorul Michael Omartian.^[17] Ultimii doi reușesc să-i convingă pe cei de la Warner să înregistreze piesele compuse de Cross. Cei de la Warner au vrut ca „Say You'll Be Mine” să fie piesa principală a albumului, dar înainte de lansarea albumului Michael Omartian a decis ca „Ride Like the Wind” să aibă acest rol.^[23]Pentru acest album Michael Omartian a cântat la clape.^[19] Don Henley a făcut parte din vocea de fundal pentru două dintre piese, aducându-l alături și pe J.D. Souther.^[19] Omartian îl cunoștea pe Steely Dan, cel care i-a adus artiști precum Valerie Carter, Nicholette Larsen, care a înregistrat partea de voce de fundal pentru „Say You'll Be Mine” și Michael McDonald, care a înregistrat partea de voce de fundal pentru „Ride Like the Wind”.^[24] Cross a recunoscut că vocea lui McDonald, una cunoscută ascultătorilor de radio, l-a ajutat să intre mai ușor pe acea piață.^[19] A insistat să-l includă și pe Eric Johnson, pe care îl considera un talent nedescoperit.^[24]

Albumul Christopher Cross s-a dovedit a fi un real succes. Piesa principală a albumului, „Ride Like the Wind” a ajuns pe locul al doilea în Billboard Hot 100, pe locul al treilea în Canada Top Singles și a intrat în mai multe clasamente europene. Ea spune povestea unui fugar care trebuie să „fugă ca vântul” pentru a ajunge la „granița Mexicului” pentru a nu fi prins de autorități. Însă cea mai de succes piesă a lui Christopher Cross este „Sailing”. A fost lansată în iunie 1980 ca al doilea single de pe albumul eponim. S-a clasat pe primul loc în clasamentul Billboard Hot 100 din Statele Unite, ajungând pe această poziție pe 30 august 1980, pentru o săptămână.^[25] La gala premiilor Grammy din 1981, albumul lui Cross a reușit să câștige la categoria Albumul Anului, în fața albumului „The Wall” al lui Pink Floyd și „Trilogy: Past Present Future” al lui Frank Sinatra. Piesa „Sailing” s-a bucurat de succes în Statele Unite, câștigând Premiul Grammy pentru Înregistrarea anului, Melodia anului, și Aranjamentul anului, aducându-i lui Cross și premiul de Cel mai bun artist nou. VH1 a numit-o fiind „cea mai bună piesă de soft rock” din toate timpurile.^[26] Este singurul cântăreț care a câștigat toate cele patru premii în același an (Cea mai bună înregistrare, Albumul anului, Cântecul anului și Cel mai bun nou artist).^[27] În discursul avut la premiile Grammy, Christopher a mărturisit că „Sailing” este cântecul său preferat de pe album și că inițial nu a fost planificat ca single.^[28] La emisiunea radiofonică găzduită de Howard Stern, Cross a declarat că dacă nu ar fi navigat cu prietenul său și ar fi mers la bownling, atunci cântecul ar fi fost despre bowling.^[29]

Al treilea single al albumului „Never Be the Same”, a rămas în top 40 melodii din Billboard Hot 100 pentru mai multe săptămâni, reușind să ajungă până pe poziția a cincisprezecea. A mai atins și prima poziție în clasamentul Adult Contemporary, rămănând acolo timp de două săptămâni.^[30] Cel de-al patrulea și ultimul single al albumului, „Say You'll Be Mine”, a ajuns până pe locul douzăzeci în clasamentul Pop Singles.

Pe coperta albumului este desenat un flamingo, simbol care va apărea pe toate materialele discografice ale lui Cross. Acesta a fost desenat de unul din membrii formației cu mult timp înainte ca Cristopher să semneze cu Warner Bros. Nu are o însemnătate aparte, dar formația și-a promis că aceasta va fi coperta primului cover, iar Warner Bros. a fost de acord.^[29] A fost unul dintre primele albume înregistrate digital, cu ajutorul 3M Digital Recording System (română Sistemul Digital de Înregistrare 3M).^[31] Criticul muzical Stephen Thomas Erlewine consideră că „rar apar astfel de albume soft rock, mai bune ca acesta, și rămâne unul din cele mai bune albume din timpurile sale.”^[32]

În același an, 1981, Christopher Cross lansează Arthur's Theme (Best That You Can Do), tema muzicală a filmului Arthur avându-i în distribuție pe Liza Minnelli și Dudley Moore.^[33] În Statele Unite, cântecul s-a clasat pe primul loc în Billboard Hot 100 și Hot Adult Contemporary în luna octombrie a anului 1981, rămănând pe această poziție în Hot 100 timp de trei săptămâni consecutiv. Peste ocean, a ajuns pe primul loc și în clasamentul norvegian VG-lista și în topul primelor zece cântece din toată lumea. Acastă piesă a fost a doua și ultima a lui Christopher Cross care a atins primul loc în clasamentele americane de prestigiu.^[34] Cântecul a câștigat Premiul Oscar la categoria Cea mai bună melodie originală în 1982,^[33] precum și Premiul Globul de Aur tot la categoria Cea mai bună melodie originală.^[35]

Al doilea album al lui Christopher Cross, Another Page, a fost înregistrat în 1982 și lansat în ianuarie 1983. Deși nu s-a bucurat de același succes comercial ca primul său album, acesta a primit discul de Aur din partea RIAA în timp ce albumul său de debut primise deja discul de Platină. Primul single extras de pe album, „All Right”, s-a clasat în 1983 locul al doisprezecelea în Hot 100 și a fost folosit în secvențe din NBA în timpul sezonului 1982–1983.^[36]. Al treilea single al albumului, „Think of Laura” a ajuns pe locul al nouălea în Billboard Hot 100 în 1984. A fost al patrulea și ultimul cântec al lui Cross care a ajuns în Top 10 piese din clasamentul Billboard Hot 100, mai exact pe locul al nouălea, la începutul anului 1984.^[37] Piesa a devenit un hit după ce televiziunea americană ABC a început să o folosească făcând referire la personajele din serialul General Hospital. Unul din supercuplurile serialului, Luke și Laura, erau destul de populari la acea vreme, iar cântecul a fost asociat cu dragostea personajului Luke față de Laura, care lipsise de mai multe luni. Cross a permis televiziunii ABC să îi folosească cântecul în acest context; totuși, a compus acest cântec în onoarea unei colege de la Universitatea Denison, Laura Carter, care a fost omorâtă de un glonte care a ricoșat dintr-o dispută armată între patru oameni care s-a desfășurat în fața blocul de alături.^[38] Din cauza schimbării stilului și a trecerii spre balade, Cross a început să piardă din succesul obținut anterior. Cântecul „A Chance For Heaven”, ale cărui versuri au fost scrise și de el, a fost folosit pentru proba de înot la Jocurile Olimpice din 1984.^[39]

Cel de-al treilea album de studio, unul mult mai orientat spre rock, Every Turn of the World, a fost înregistrat și lansat în 1985. Cross era pasionat de curse de mașini, de aici venindu-i inspirația pentru piesa principală a albumului, „Every Turn of the World”. Celălalt single, „Love is Love (In Any Language)”, este o baladă de genul celor din albumul anterior. Aceste piese nu reușesc să intre în clasamentele america, singura care a intrat în topuri a fost „Charm the Snake”, clasându-se pe locul 68 în Billboard Hot 100.^[40]

În încercarea de a-și recâștiga succesul obținut la începutul anilor '80, Cross își lansează în 1988 cel de-al patrulea album, Back of My Mind. Acesta este compus din zece balade pop.^[41] Pentru acest album Cross a colaborat pentru partea de voce de fundal cu Michael McDonald, Christine McVie, Ricky Nelson și alții. După ce albumul și single-ul nu au reușit să intre în clasamente (cu excepția lui „I Will (Take You Forever)”, care a prins clasamentele din afara Statelor Unite) și din cauza declinului în vânzări ale materialelor discografice ale artistului, începând cu Another Page, Cross a fost nevoit să renunțe la contractul cu Warner Bros. Records,^[42] el oricum exprimându-și dorința de a-și rezilia contractul încă după cel de-al treilea album. El consideră „Back of My Mind” unul din cele mai bune albume ale sale, slaba promovare a albumului în media nefăcându-l îndeajuns de cunoscut în rândul ascultătorilor de radio pentru a putea fi apreciat. Dezamăgit fiind de cei de la Warner, Cross ia o pauză de cinci ani.

După cinci ani Cross a semnat un nou contract cu casa de discuri BMG și a lansat un nou album, Rendezvous. Acesta se bucură de un succes moderat în Germania, piesa „In the Blink of an Eye” clasându-se pe locul al cincizeci și unulea, și în Japonia. Stephen Thomas Erlewine de la Allmusic a acordat albumului trei stele din cinci, considerându-l cel mai bun album al lui Cross din ultimii zece ani. Acesta menționează că, deși Cross a rămas un artist al baladelor sentimentale, el a reușit să-și îmbunătățească abilitățile de textier, compunând niște cântece memorabile.^[43] În anii '90 a susținut mai multe turnee și a cântat în deschiderea concertelor unor artiști mai cunoscuți. Până în 2000, Cross a mai lansat trei albume: „Window”, „Walking in Avalon” și „Red Room” apreciate de critici dar rămase necunoscute publicului larg. În 2002 a lansat compilația Very Best of Christopher Cross,^[44][45] urmată de încă cinci ani de pauză.

În 2007 Cross a revenit pe piața muzicală cu un album de Crăciun, A Christopher Cross Christmas. Un an mai târziu, Cross a finalizat înregistrările la un nou album acustic, cuprinzând toate hiturile sale, intitulat The Cafe Carlyle Sessions.^[46][47]

În 2011 lansează Doctor Faith,^[48] iar în 2013, A Night in Paris, un album live pe 2 CD-uri înregistrat și filmat în aprilie 2012 la Theatre Le Trianon din Paris.^[49] În 2013 piesa Ride Like The Wind este inclusă pe genericul filmului „Anchorman 2: Legenda continuă”, Will Ferell promovând filmul cântând alături de Christopher Cross în mai multe emisiuni televizate. Cel mai recent album al său, Secret Ladder, a fost lansat în septembrie 2014.^[50]

• 1991: The Best of Christopher Cross (WEA)
• 1999: Greatest Hits Live (CMC)
• 2002: The Very Best of Christopher Cross (Warner Bros.)
• 2011: Crosswords: Very Best of Christopher Cross (101 Distribution)

• 1981: Arthur (coloana sonoră) „Arthur's Theme (Best That You Can Do)”
• 1983: General Hospital (coloana sonoră a serialului TV) „Think of Laura”
• 1984: Muzica Oficială a Olimpiadei al XXIII-lea „A Chance For Heaven” (temă pentru proba de înot)
• 1986: Nothing In Common (coloana sonoră a filmului) „Loving Strangers (Tema lui David)”
• 2010: 30 Rock (coloana sonoră a serialului TV) „Lemon's Theme”

• 1974: Electromagnets (cu Eric Johnson) „Motion"
• 1982: Long Time Friends Alessi Brothers „Forever” (voce de fundal)
• 1985: Soul Kiss Olivia Newton-John „You Were Great, How Was I?” (voce de fundal)
• 1988: Brian Wilson Brian Wilson „Night Time" (voce de fundal)
• 1989: Christmas at My House Larry Carlton „Ringing The Bells Of Christmas”
• 1991: Love Can Do That Elaine Paige „Same Train”
• 1994: Grammy's Greatest Moments Volume III „Arthur's Theme" (variantă live)^[63]
• 1996: Venus Isle Eric Johnson „Lonely In The Night" (voce de fundal)
• 1996: On Air Alan Parsons „So Far Away”
• 1998: Imagination Brian Wilson (disc bonus, ediție specială „Words and Music”) „In My Room”
• 2001: A Gathering of Friends Michael McDonald „Ride Like the Wind”
• 2001: When It All Goes South Alabama „Love Remains”
• 2004: Confidential Peter White „She's In Love”
• 2008: Soundstage: America Live in Chicago „Lonely People”, „A Horse with No Name”
• 2013: Train Keeps A Rolling Jeff Golub, „How Long”
• 2013: Imagination Of You Eric Johnson, „Imagination Of You”

• Premiul Oscar pentru cea mai bună melodie originală, 1981, „Arthur's Theme (Best That You Can Do)”
• Premiul Globul de Aur pentru cea mai bună melodie originală, 1981, „Arthur's Theme (Best That You Can Do)”
• Grammy, 1981 – Înregistrarea anului – „Sailing”
• Grammy, 1981 – Melodia anului – „Sailing”
• Grammy, 1981 – Albumul anului – Christopher Cross
• Grammy, 1981 – Cel mai bun artist nou – Christopher Cross
• Grammy, 1981 – Cel mai bun aranjament instrumental – „Sailing”