Campionatul European de Fotbal Sub-21 2009
| Campionatul European de Fotbal sub 21 UEFA 2009 | ||||||||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Logo Campionatul European de Fotbal sub 21 UEFA 2009 | ||||||||||||||||||||
| Informații generale | ||||||||||||||||||||
|
Campionatul European de Fotbal sub 21 UEFA 2009 a început pe 15 iunie 2009 și este cea de-a șaptesprezecea ediție a unui Campionat European de Fotbal sub 21 UEFA. Este primul turneu final după ce competiția a devenit bianuală, primul după ediția organizată la o diferență de un an, ediția 2006-07. Suedia găzduiește acest turneu final în iunie 2009, prin urmare selecționata ei sub 21 s-a calificat automat. 51 alte țări dintr-un total de 52 națiuni sub jurisdicția UEFA, incluzând aici separat Muntenegru și Serbia, cele două țări fiind la prima participare separată, au trecut printr-un sistem de calidicări pentru a decide celelalte adversare ale Suediei la turneul final. Andorra nu a participat.[1] Pot participa jucători care s-au născut pe 1 ianuarie 1986 sau după.[2]
Calificarea
Grupe
Cele 51 de națiuni au fost împărțite în zece grupe de calificare, cu meciuri programate de 31 mai 2007 până pe 10 septembrie 2008. Tragerea la sorți pentru runda de calificări a avut loc pe 13 februarie 2007, la Stockholm, Suedia.
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
.svg){kind=small}
Baraj
Cele zece câștigătoare de grupă și cele mai bune patru ocupante ale locului 2 au participat barajul pt accederea în grupele turneului final din Suedia. Meciurile s-au disputat în octombrie 2008.
Echipa #1 | Scor final | Echipa #2 | Manșa 1 | Manșa 2 |
|---|---|---|---|---|
 Germania |  Franța | |||
 Danemarca |  Serbia | |||
 Turcia |  Belarus | |||
 Austria |  Finlanda | |||
.svg){kind=small} Țara Galilor |  Anglia | |||
 Italia |  Israel | |||
 Elveția |  Spania |
Echipele calificate
Tragerea la sorți pentru turneul final a avut loc pe 3 decembrie 2008 la Complexul Expozițional Svenska Mässan din Göteborg.[3] Încă dinaintea extragerii, Suedia era prima exhipă din grupa A, din postura de gazde, în timp ce Spania a fost prima extrasă în grupa B.[4]
Extragerea finală
Urna A
Urna B
Urna C
Prima urnă ar fi conținut cele mai importante participante, echipa țării gazdă – Suedia și campionii de la ediția precedentă, Olanda. Cum Olanda nu a reușit să se califice, echipa cu cele mai bune rezultate în calificări urma să îi ia locul, respectiv Spania. Suedia și Spania au fost repartizate automat drept A1 respectiv B1. Cea de-a doua urnă conținea următoarele două echipe din punct de vedere al performanțelor în calificări: Anglia și Italia. Anglia a obținut poziția B3 iar Italia A3. Ultima urnă conținea celelalte patru echipe calificate: Serbia, Finlanda, Germania și Belarus. Belarus a fost extrasă prima, obținând poziția A2, Germania a primit B2, Serbia A4, iar Finlanda B4.
Stadioane
Pentru a găzdui turneul final au fost alese următoarele stadioane:
| Stadion | Locație | Capacitate normală | Capacitate turneu |
|---|---|---|---|
| Swedbank Stadion | Malmö | 24,000 | 21,000 |
| Gamla Ullevi | Göteborg | 18,800 | 16,700 |
| Olympia | Helsingborg | 17,000 | 12,000 |
| Örjans Vall | Halmstad | 15,500 | 8,000 |
Probleme organizatorice
După refuzul lanțului suedez de magazine alimentare Max, de a-și închide restaurantele de pe Borås Arena în timpul turneului (ei nefiind sponsori oficiali ai UEFA), UEFA a retras acest stadion de pe lista celor care urmau să găzduiască meciuri la turneul final. Există un contract între UEFA și oraș respectiv UEFA și sponsori prin care se stipulează că sponsorii UEFA trebuie să dețină monopolul în jurul arenei. Un oraș nu poate forța Max să își închidă afacerea, chiar dacă scria asta în contract, iar Max avea un contract cu orașul.[5][6][7]
Pe 2 septembrie, Federația de Fotbal Suedeză a nominalizat stadionul Örjans Vall din Halmstad pentru a înlocui Borås Arena,[8] devenind oficial cel de-al patrulea oraș-gazdă câteva zile mai târziu.[9] Au primit trei meciuri din faza grupelor care urmau să se dispute pe stadionul Borås Arena, în timp ce cea de-a doua semifinală a fost mutată de la Borås la Helsingborg, pe Olympia.[10]
Pe parcursul turneului, Swedbank Stadion va fi cunoscut sub denumirea de Malmö New Stadium, deoarece Swedbank, cei care dețin drepturile de nume ale stadionului, nu sunt sponsori oficiali ai UEFA.
Meciuri
Faza grupelor
Grupa A
|
|
Grupa B
|
|
Etapa eliminatorie
Semifinale
| Penaltiuri | ||||
Milner  Hart  Cattermole Johnson Walcott Gibbs | 5 – 4 | Berg Elm Bjärsmyr Lustig R. Bengtsson Molins | ||
Finala
        Germania |   Anglia |
|
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Omul meciului: Arbitrii asistenți: |
| Campionatul European de Fotbal sub 21 UEFA 2009 Căștigători |
|---|
| Germania Primul titlu |
Golgheteri
7 goluri
Marcus Berg
3 goluri
Robert Acquafresca- Ola Toivonen
2 goluri
Syarhey Kislyak
Gonzalo Castro- Sandro Wagner
1 gol
Fraizer Campbell- Lee Cattermole
- Martin Cranie
- James Milner
- Nedum Onuoha
- Micah Richards
- Jack Rodwell
Tim Sparv- Andreas Beck
- Ashkan Dejagah
- Benedikt Höwedes
- Mesut Özil
- Mario Balotelli
Gojko Kačar
Pedro León- Marc Torrejón
- Gustav Svensson
Autogol
- Aleksandr Martynovich (pentru Suedia)
- Mattias Bjärsmyr (pentru Anglia)