Betleem

O referință istorică a orașului apare în Scrisorile de la Amarna (c. 1400 î.e.n.) când regele Ierusalimului cere ajutor suzeranului său, regele Egiptului, în urma atacurilor Habiru, pentru a recâștiga "Bit-Lahmi" .^[2] Se crede ca similaritatea acestui nume cu forma sa modernă arată ca este vorba despre o așezare canaanită ce împărtașește aceeași moștenire culturală și lingvistică semitică cu cei care au venit mai târziu.^[3]

Lahmu era zeul acadian al fertilității. Venerat de către canaaniți(fenicieni) ca Lahamu, în al treilea mileniu î.e.n. aceștia au ridicat un templu pentru venerarea zeului pe dealul cunoscut astăzi ca Dealul Nașterii Domnului. Orașul era cunoscut ca Beit Lachama, ceea ce înseamnă “Casa lui Lachama”.^[4] William F. Albright arată că pronunția denumirii a rămas aproape identică după 3500 de ani, dar cu înțelesuri diferite: "'Templul zeului Lakhmu' în cannanită, 'Casa Pâinii' în ebraică și aramaică, 'Casa cărnii' în arabă".

Descoperiri arheologice ce confirmă Betleemul ca oraș israelit au fost făcute și în 2012 în situl arheologic de lângă Ierusalim, numit Orașul lui David, sub forma unei bulla( sigiliu imprimat în lut uscat) în vechea ebraică, cu inscripția “Din orașul Betleem către Rege”, indicând că era folosit pentru a sigila transporturi de grâu, vin sau alte bunuri trimise ca taxă în secolele 8 sau 7 î.e.n.^[5]

Exegeții biblici cred că Betleemul, aflat între dealurile țării Iudeei, este același cu biblicul Efrata(Gen. 35:16, Gen. 48:7, Rut 4:11) care înseamnă fertil, conform referinței existente în Cartea lui Mica:

„Și tu, Betleeme Efrata, măcar că ești prea mic între cetățile de căpetenie ale lui Iuda, totuși din tine Îmi va ieși Cel ce va stăpâni peste Israel și a cărui obârșie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veșniciei.”(Mica 5:2)

Biblia îl numește de asemenea “Betleemul lui Iuda”(1 Samuel 17) , și "cetatea lui David"(Luca 2:4). Este menționat pentru prima dată în Vechiul Testament ca locul unde Rahela a murit și a fost ingropată, "lângă calea ce duce la Efrata, adică la Betleem"(Gen 35:19 și 48:7). Mormântul Rahelei, locația tradițională, se află la intrarea în Betleem. Conform Cărții lui Rut valea dinspre est este locul unde Rut cea moabită, venită în oraș cu Naomi a strâns spice de pe câmpul de orz. Este casa lui Iesei(1 Samuel 16:1), tatăl regelui David al Israelului, și locul ungerii lui David de către profetul Samuel(1 Samuel 16:4-13). Este fântâna Betleemului locul de unde cei trei războinici i-au adus apa lui David când acesta se ascundea în peștera Adulam(2 Samuel 23:13-17).

În secolul IV Pelerinul din Bordeaux pretinde că mormintele lui David, Ezechiel, Asaf, Iov, Ieseu și Solomon se află lângă Betleem.^[6] Aceasta pretenție nu poate fi confirmată.

Între 132 și 135 orașul a fost reocupat de romani după capturarea acestuia de către evrei în urma revoltei lui Bar Kokhba. Locuitorii evrei au fost expulzați prin ordinul militar al lui Hadrian.^[7] Romanii au construit un altar dedicat zeului grec Adonis pe locul Nașterii lui Iisus.^[8] O biserică a fost ridicată în 326 când Elena, mama primul împărat bizantin, Constantin, a vizitat Betleemul.^[9]

În timpul revoltei samaritene din 529 Betleemul a fost devastat iar zidurile orașului și biserica Nașterii au fost distruse, dar au fost reconstruite de către Împăratul Iustinian I. În 614 Imperiul Persan Sasanid a susținut evreii rebeli, a invadat Palestina Prima și a capturat Betleemul. O legendă ce se regăsește în surse mai târzii susține că biserica nu a fost distrusă din cauza picturilor în mozaic ce înfățisau magii persani veniți cu daruri la Nașterea Domnului.^[9]

În 637, la scurt timp după ce Ierusalimul a fost capturat de către armatele musulmane, 'Umar ibn al-Khattāb', al doilea Calif, a promis că Biserica Nașterii Domnului va fi protejată pentru a fi folosită de creștini.^[9] O moschee dedicată lui Umar(Moschea lui Umar) a fost ridicată chiar lângă biserică, pe locul unde se consideră că Umar s-a rugat.^[10] Betleemul a ajuns apoi sub controlul califatelor islamice ale umaiazilor în sec 8 și apoi ale abasizilor în sec 9. S-a păstrat o însemnare a unui geograf persan despre o biserică foarte bine prezervată și foarte venerată ce există în oraș. În 985 geograful arab Al-Muqaddas vizitând Betleemul s-a referit la biserica cu urmatoarele cuvinte: “Biserica lui Constantin nu are asemănare în zonă.”^[11] În 1009 în timpul domniei celui de al șaselea Calif Fatimid Al-Hakim bi-Amr Allah, Biserica Nașterii a primit ordin să fie demolată, dar a fost cruțată de musulmanii locali, deoarece foloseau ei înșiși ca loc de venerare o parte a acesteia.^[12]

Biserica Nașterii Domnului și „Drumul de pelerinaj” din Betleem au fost înscrise în anul 2012 pe lista patrimoniului mondial al umanității UNESCO.

• Betleem de Galileea