Armata Prusacă

Armata Prusacă (în germană Königlich Preußische Armee) a fost armata Regatului Prusiei între anii 1701-1919. A fost formată pe baza armatei Brandenburg-Prusiei existente din 1644. În 1871 intră în componența Armatei Imperiale Germane, pentru ca în 1919 să fie dizolvată, după înfrângerea Imperiului German în Primul Război Mondial.

Puterea militară a armatei a contribuit la avansarea de Brandenburgului-Prusiei, în cele cinci mari puteri europene, la acel moment. Înfrângerea în războiul împotriva lui Napoleon a fost un reper important în istoria armatei, după care a urmat o modernizare radicală, sub conducerea lui Gerhard von Scharnhorst, care e-a schimbat complet aspectul. Istoricii uterior, au folosit termenii de "Armata Prusacă veche" (1644-1807) și "Armata Prusacă nouă" (1807-1919).

Armata prusacă reformată, în anii 1813-1815 a luat parte la războaiele de eliberare și a jucat un rol crucial în eliberarea statelor germane de sub dominație franceză. În perioada de la Congresul de la Viena până la războaiele de unificare, armata prusacă a fost un instrument pentru restaurare și a jucat un rol important în reprimarea revoluției de la 1848.

Succesele militare ale armatei prusace în războaiele de eliberare a asigurat victoria trupelor aliate germane în Franța. În Imperiul German, armata prusacă a format nucleul armatei germane. Constituția din 1871 a prevăzut includerea unităților armatei prusace în componența armatei imperiale. Prin urmare, în primul război mondial armata prusacă a pierdut autonomia juridică. Tratatul de la Versailles, a condiționat reducere forțelor armate în Germania, la 100.000 de oameni. Armatele din Prusia, Bavaria, Saxonia și Wurttemberg au fost dizolvate.

O trăsătură distinctivă a armatei prusace a fost rolul său important în viața publică. În istorie armata prusacă a intrat ca o întruchiparea a militarismului.