Andrew Breitbart

Breitbart s-a născut în Los Angeles pe 1 februarie 1969.^[18] A fost fiul adoptiv al lui Gerald - proprietarul unui restaurant - și Arlene Breitbart - bancher; a copilărit în cartierul Brentwood^⁠(d).^[19] A fost adoptat la vârsta de trei săptămâni și a crescut într-o familie de evrei.^[20] Părinții săi biologici erau irlandezi americani^⁠(d).^[19] Mama sa adoptivă s-a convertit la iudaism după ce s-a căsătorit cu tatăl său adoptiv.^[21][22] Breitbart a studiat la o școala ebraică^⁠(d) și a avut un Bar Mițva.^[23] Acesta era agnostic.^[21]

Breitbart a urmat cursurile școlii Brentwood^⁠(d), una dintre cele mai bune școli private din țară, dar nu s-a remarcat prin rezultatele școlare, menționând că: „Simțul umorului m-a salvat”.^[24] În această perioadă a descoperit plăcerea scrisului și a publicat prima sa piesă de comedie în ziarul școlii - intitulat Brentwood Eagle - în care analiza inegalitatea din liceul său pornind de la mașinile din parcarea instituției: „Unul avea Mercedes și BMW-uri, celălalt Scirocco și GTI-uri”.^[24] Breitbart menționează că educația sa a fost apolitică, cu excepția unui caz: momentul în care rabinul familiei l-a susținut pe Jesse Jackson^⁠(d) care era acuzat de antisemitism după comentariul său despre „Hymietown”. Părinții săi au părăsit sinagoga în semn de protest.^[24]

În timpul liceului, primul său loc de munca a fost să livreze pizza^⁠(d); a livrat uneori unor celebrități precum Judge Reinhold^⁠(d).^[25] Și-a obținut licența în studii americane^⁠(d) în cadrul Universității Tulane^⁠(d) în 1991.^[26] Primele sale locuri de munca au fost la canalul de televiziune E! Entertainment - unde contribuia la revista online a companiei - și pentru o perioadă în producția de filme.^[27] A devenit membru Lincoln al Institutului Claremont^⁠(d) în 2009.^[28][29]

Om de stânga la începutul carierei, Breitbart și-a schimbat convingerile politice după ce a experimentat „o epifanie^⁠(d)” în timpul audierilor de confirmare^⁠(d) a judecătorului Curții Supreme Clarence Thomas în 1991. Acesta a considerat atacurile din partea liberalilor drept nefondate.^[30] Breitbart s-a descris mai târziu drept „un conservator Reagan” cu înclinațiilibertariene.^[31]

Programele radio prezentate de gazde precum Rush Limbaugh l-au ajutat pe acesta să-și perfecționeze convingerile politice și filozofice. În același timp, i-au stârnit interesul pentru studiu reprimat între timp din cauza „cugetărilor nihiliste ale postmoderniștilor răposați”^[32] care dominau la Tulane. În această perioadă, Breitbart a citit lucrarea Sexual Personae^⁠(d) a lui Camille Paglia^⁠(d) - un studiu minuțios al artei, literaturii și culturii occidentale din Egiptul antic până în secolul XX - despre care declara că „m-a făcut să realizez cât de puține cunoștințe am acumulat în facultate”.^[32]

• Righteous Indignation: Excuse Me While I Save the World. Grand Central Publishing. 15 aprilie 2011. ISBN 978-0-446-57282-8.
• Ebner, Mark C.; Andrew Breitbart (10 martie 2005). Hollywood, Interrupted: Insanity Chic in Babylon – The Case Against Celebrity. Wiley. ISBN 978-0-471-70624-3.

• en Andrew Breitbart la IMDb
• en Interviuri la C-SPAN
• en Lucrări de sau despre Andrew Breitbart Arhivat în 1 ianuarie 2022, la Wayback Machine. - catalog WorldCat
• en Andrew Breitbart at Find a Grave