Alegeri în România

Înainte de începerea fiecărui mandat parlamentar trebuie să aibă loc alegeri generale. De vreme ce durata unui mandat parlamentar este de patru ani, alegerile pentru Camera Deputaților și pentru Senat se desfășoară în cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului. Cei patru ani încep de la prima întrunire a Parlamentului, la convocarea președintelui. Data alegerilor se află la discreția prim-ministrului.

Organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale, chiar când nu întrunesc în alegeri numărul de voturi pentru a fi reprezentate în Parlament, au totuși dreptul la câte un loc de deputat, putând fi reprezentate de o singură organizație.

Din 1990 încoace, toate alegerile generale s-au ținut duminica: o dată în mai, o dată în septembrie și de două ori în noiembrie.

Pragul electoral al partidelor este de 5 % din voturi. În 2004, numărul de mandate va scădea cu 5%, datorită scăderii numărului de locuitori. Comisia electorală a stabilit durata campaniei electorale la 30 de zile.

Oricine este cetățean român, are domiciliul stabil în România și a împlinit până în ziua alegerilor inclusiv vârsta de 23 de ani pentru Camera Deputaților sau respectiv 33 de ani pentru Senat, poate deveni membru al Parlamentului României. Excepție fac debilii și alienații mintali puși sub interdicție precum și persoanele condamnate care prin hotărâre judecătorească definitivă și-au pierdut drepturile electorale. Cetățenii români din străinătate sunt și ei eligibili.

Legea electorală din România a fost criticată pentru faptul că împiedică micile formațiuni să se înregistreze ca partide politice, prin impunerea strângerii unui minim de 200.000 de semnături.^[1][2]De asemenea, marile partide au fost acuzate de fraude uriașe în procesul electoral premergător alegerilor parlamentare programate, criticii susținând că formațiunile politice de calibru din România au sute de mii de semnături false pe listele de adeziuni obligatorii prin lege.^[3]

Se folosește un sistem de reprezentare proporțională.De exemplu, un partid cu 20 % din voturi la nivel național va primi 20 % din locurile din Parlament. Totuși, în urma redistribuirii voturilor acordate partidelor care nu trec de pragul electoral, numărul de mandate acordate partidelor parlamentare poate deveni mai mare decât scorul electoral obținut. În cazul în care un partid deține majoritatea absolută, acesta își numește propriul cabinet. În cazul în care nici un partid nu întrunește jumătate din numărul total de voturi, de obicei se formează un guvern de coaliție, astfel încât partidele din coaliție să aibă împreună mai mult de jumătate din numărul de parlamentari. Este posibil însă și ca partidul cu cele mai multe locuri în parlament să formeze un guvern minoritar.

La 22 mai 2012, Camera Deputaților a adoptat legea electorală, fiind eliminat pragul electoral.^[4]

Ca în orice societate democratică, preferințele de vot ale electoratului se pot schimba în decursul timpului. La alegerile trecute de obicei a existat un partid care a obținut o victorie clară. Partidul Social Democrat (PSD) a obținut patru astfel de victorii, în 1990, 1992, 2000 și respectiv 2016, întrerupt fiind de Convenția Democrată Română (CDR) în 1996.

În 2004, au fost alegeri prezidențiale câștigate de Alianța D.A. PNL-PD, președinte al României fiind ales Traian Băsescu (PD), reales în funcție în 2009 susținut de Partidul Democrat Liberal (PDL). Actualul președinte al României este Klaus Iohannis, ales din 2014 din partea PDL-PNL-FDGR (ACL) și reales în 2019 din partea PNL-FDGR (cu susținera Alianței 2020 USR-PLUS și PMP în turul al II-lea).

Urnele se închid la ora 21, iar numărătoarea voturilor începe în majoritatea circumscripțiilor imediat. Rezultatele preliminare sunt anunțate la ora 23, iar cele finale la ora 3. Când numărătoarea voturilor se încheie, prima reacție oficială guvernamentală vine de la prim-ministrul în exercițiu. Acesta își păstrează funcția, dacă este susținut de majoritatea membrilor din noul parlament, sau demisionează, dacă partidul său a pierdut majoritatea.

Cel mai mare partid care nu participă la guvernare devine Opoziția Oficială. Partidele mici și fără locuri în guvern sunt considerate în mod colectiv drept opoziție.

De la Biroul Electoral Central s-a comunicat că în 2000 prezența la vot a fost de 65,31% (11.559.458). Au fost validate în total 10.839.424 voturi și anulate 706.761 voturi.

În urma alegerilor din 6 decembrie 2020, PSD a obținut, la alegerile pentru Camera Deputaților, 28,9% din voturi, urmat de PNL cu 25,18% din voturi, Alianța USR-PLUS cu 15,37%, Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) cu 9,08% și Uniunea Democrată a Maghiarilor din România (UDMR/RMDSZ) cu 5,74% din voturile valabil exprimate.

Procentele rezultate în urma centralizării voturilor pentru Senat au fost similare. În urma alegerilor, s-a format o coaliție de guvernare formată din PNL, USR PLUS și UDMR (RMDSZ). La data de 23 decembrie 2020, a fost instaurat Guvernul Cîțu. Partidul Social Democrat (PSD) și Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) au rămas în opoziție. După o serie semnificativă de divergențe în cadrul actului guvernamental, coaliția de centru-dreapta s-a destrămat. Ulterior, PSD, PNL și UDMR (RMDSZ) au format o coaliție largă, de uniune națională, mai precis Coaliția Națională pentru România (CNR). În prezent, UDMR/RMDSZ nu mai face parte din CNR, devenind, între timp, partid de opoziție.