Al-Zarqali

Al-Zarqali
Date personale
Nume la naștereأَبُو إِسْحَاقْ إِبْرَاهِيمْ بْنْ يَحْيَى اَلتَّجِيبِي اَلنِّقَاشِ الزرقالي Modificați la Wikidata
Născut1027[1] Modificați la Wikidata
Toledo, Castilia-La Mancha, Spania Modificați la Wikidata
Decedat1100 (73 de ani)[2][3][4] Modificați la Wikidata
Córdoba, Andaluzia, Spania Modificați la Wikidata
Ocupațieastronom
astrolog[*]
clockmaker[*][[clockmaker (artisan or firm that makes and repairs clocks)|​]] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba arabă[5] Modificați la Wikidata

Abū Isḥāq Ibrāhīm ibn Yaḥyā al-Naqqāsh al-Zarqālī (n. 1027, Toledo, Castilia-La Mancha, Spania – d. 1100, Córdoba, Andaluzia, Spania), cunoscut în latina medievală sub numele de Arzachel sau Arsechieles, a fost un celebru meșter în instrumente astronomice și astronom arab.

Craterul lunar Arzachel (crater)⁠(en)[traduceți] poartă numele său.

Viața

Al-Zarqālī (Ibn Zarqala) s-a născut într-o familie vizigotă convertită la islam în apropiere de Toledo, oraș din Andaluzia.

În secolul al XII-lea Gerard din Cremona a tradus în limba latină operele sale, numindu-l astronom și magician.

În secolul al XVI-lea savantul Nicolaus Copernicus îl menționează în lucrarea "De Revolutionibus Orbium Coelestium".

A fost supranumit  Al-Nekkach (făuritor de metale), căci, după cum se spune, a fost mecanic și artizande metale.[6]

Inițialconstruia instrumente astronomice pentru alți savanți, însă când aceștia au observantcalitățile sale intelectuale, au devenit interesați de el.[6]

Înacest sens, i-au pus la dispoziție cărți pentru a studia astronomie, căci nuavea studii de specialitate în acest domeniu.[6]

Înscurt timp, devine membru al unui cerc de savanți, ajungând chiar să deținătitlul de director al grupului.[6]

Continuăsă construiască instrumente pentru ceilalți savanți, dar în scurt timp ajungesă îi învețe el pe maeștrii lui anumite lucruri.[6]

Instrumente

În 1050 construiește la Toledo, centru major de transmitere a științei musulmane în Europa, două ceasuri uriașe cu apă care se alimentau din bazine săpate pe malurile râurilor Tajo, pentru a determina fazele lunii și orele diurne și nocturne.[7]

Ceasuriledin Toledo au fost folosite până în 1135 când, în urma deciziei regelui AlfonsoVI, Hamis Ibn Zabara le-a demontat pentru a descoperi cum funcționează.[6]

O dată demontate, acestea nu au mai putut fi asamblate niciodată.[6]

Fiind cel mai important observator din epocă[8], construiește un nou instrument, asemănător unui astrolab, numit safiḥa.

Astrolabulconținea un cerc zodiacal, un disc cu proiecția Ecuatorului, a Tropicelor și aorizontului (conceput pentru o latitudine geografică anume).[6]

Acestasoluționa diverse probleme ale astronomiei sferice și permitea măsurarea(calcularea) orelor zilei.[6]

Utilizând modelul ptolemaic, a construit un aparat (“Ecuatorial”) pentru măsurarea poziției unei stele.

Totodată, acesta permite să se determine prin mijloace mecanice la orice moment longitudinea celestă a unei planete.

Teorii

Al-Zarqālī (Ibn Zarqala) operează unele corecții cu privire la unele informații consemnate de Ptolemeu și Al Khawarizmi, legate mai ales de lungimea Mării Mediterane.[9]

De asemenea, descrie mișcarea planetelor și a Soarelui astfel încât Copernicus, influențat de teoriile sale, va promova teoria heliocentristă în lucrarea "De Revolutionibus Orbium Coelestium".

A fost primul care a dovedit deplasarea apogeului solar față de stele.[8]

Opere

  • 1 - Tabelele toledane cuprind o sumă de tabele astronomice alcătuite de Al-Zarqālī (Ibn Zarqala) în scopul prezicerii mișcării Soarelui, Lunii, planetelor și stelelor.[7][9]

De asemenea, acestea cuprindeau și unele informații geografice preluate de la Ptolemeu și al-Khwārizmi.[8]

Includ ecuații ale Soarelui, Lunii, planetelor.[6]

Ulterior, toate tabelele astronomice din Europa au fost construite pornind de la modelullui Al Zarqali.[6]

  • 2 - Almanahul conține tabele trigonometrice, autorul descriind aici descoperirea mișcării seculare a unui plan ecliptic care induce trepidația.[9]

A demonstrat matematic  teoria  trepidației pornind de la idea că mișcarea stelelor fixe este determinată de mișcarea unei linii drepte care se intersectează cu centrul Pământului într-un punct mobil.[6]

Capitolele introductive cuprind diverse teorii trigonometrice și computații.[6]

Secțiunile dedicate trigonometriei conțin tabele cu sinusuri, cosinusuri, secante, tangente etc.[6]

A fost tradus în latină de italianul John din Pavia în 1154 și de  William de St. Cloud în 1296.[6]

De asemenea, a fost tradus și în ebraică de către  Jacob Ibn Tibbon în 1301.[6]

Traducerile în alte limbi, precum portugheză, catalană, castiliană etc., dovedesc o largă circulație a operei în epocă.[6]

  • 3 - Tratatul asupra mișcării stelelor teoretizează determinarea valorii poziției stelelor.[7][9]
  • 4 - Despre anul solar (Tratat comprehesiv despre soare) cuprinde observații asupra a 25 de ani solari.[7][10]
  • 5 - Tratat asupra mișcării planetelor (Risāla fī Ḥarakāt al‐kawākib al‐sayyāra wa‐tadbīri‐hi) este o lucrare de magie și conține indicații în privința creării talismanelor.[10]

Influența lui Al Zarqali asupra științei arabe și europene

Numeroșisavanți musulmani au fost influențați de Al Zarqali: Ibn al-Kammad, Al-Bitruji,Abu Hasan al-Murrakushi, Ibn al-Banna.[6]

NicolausCopernicus îl citează în lucrarea De Revolutionibus, iar  Abraham Zacut are în vedere teoria sa asupra mișcăriiSoarelui și a planetelor în tratatul referitor la astrolab.[6]

Operalui Al Zarqali a fost intens tipărită în întreaga Europă până în secolul XVII.[6]

Note

Bibliografie

Legături externe

Vezi și