Dialéttu priéze

dialétto da léngoa lìgure
PR
Sta pagina chi a l'è scrita in priéze


U Dialéttu priéze (scrîtu segundu a grafîa Accame dialéttu priéṡe, in zenéze Dialétto prïeize, in italian Dialetto pietrese) u l'è ün dialettu de genere ligüre du séntru-punènte (stessa famìggia du dialettu arbenganeze e du finaléze) parlòn intu cumün da Prìa.

Dialéttu priéze
Âtri nómmiDialéttu priese
Dialetto prïéize
Parlòu inItàlia Itàlia
Parlòu in Liguria
( Sann-a)
Clasificaçión
FilogéneziLéngue indoeurupêe
 Itàliche
  Rumànze
   Romànze òcidentâli
    Gallu-Itàliche
     Lìgüre
      Lìgure céntro-òcidentâle
       Priéze
Estræto in léngoa
Tütti i òmmi nàscian in libertê e i sun paéggi in dignitê e dirîti. Sun dutê de raxún e de cusciensa e l'han da fâ l'ün cun l'àtru in pîna fraternitê.
A màppa du dialéttu priéze, cun in blö u priéze da Prìa, in selestìn e zone de influensa

U g'ha de inflesciùi derivê da u dialéttu de Zena (grùppu sentrâle), e u se semeggia a quéllu de Löa.

Descrisiún e stoja

U dialéttu priéze a l'è üna de varietè da léngua ligure parlê inta Rivêa de Punènte.

Ultre che intu cumüne da Prîa u l'è parlòn asci inte tütta a vaâ du Maémua, dunde se trövan i cumüni de Giüsténixe, du e de Magiö. E caraterìstiche de stu dialettu chì sun particulâi, perché de transisiún cun quellu zeneze e savuneze, perché a zòna a l'ha vistu in inpurtànte influensa da parte da Repübbrica de Zena, survatüttu fra u 1325 au 1797, quande a sitê a l'éa sede du capitanòn lucâle, che u cunprendêva ascì Tuiàn, Buisàn e Borzi Veéssi, ciü e frasiùi de Ransi (Ransci inta parlà du Sucûrsu) da Prîa e de Verzi (ascì Versci) de Löa.

Suttadivixûi

• Dialéttu du séntru da Prîa: a l'è a parlà prinsipâ du priéze, parlâ intu bùrgu da Prîa.

• Dialéttu du Sucûrsu: u l'è u mòddu de parlâ tipicu du tòccu da sitê au de là du Maémua, c'u influènsa ascì i dialétti de Borzi e de Veéssi.

• Dialéttu de Giüstenixe: caraterizòn da 'n lescicu derivòn da quellu de Tuiàn (scimile a l'arbenganéze) e de Bardenèi (èrtu valburbidéze).

• Dialéttu du Tù e de Magiö: influensón da quellu du sentru da Prîa.

Grafîa

Cumme pé âtre varietê de Léngua Ligüre a nu a l'exìste üna grafîa ufisiâle, ghe sun stête diferénti moddi de scrîve u dialettu lucâle, a ciü inpurtante a l'è chella prupòsta dau cumüne da Prîa pé u disiunâiu italiàn-priéze du cumüne da Prîa cürón da Giacomo Accame intu 1999 o quélla du disiunâiu du 1981 cumunque nu ricunusciüa a livellu universâle.

Grafîa du disiunâiu cumünàle

LéttieSönnu

IPA/AFI

Nòtte
Aa
Bb
Ck/ʧ
Dd
Ee/ɛe serà/ e avèrta
Ff
Gg/dʒ
Hmütta, cumme in italiàn
Ii
Ji:sönnu da i ciü lungu, fra dùi vucàli
Ll
Mm
Nɱ/n/ŋ
Oo/ɔo serà/o avèrta
Öøsón de eu fransese
Pp
Qk
Rr/ɹ
Ss
SCCʃ+ʧsönnu da paròlla "scciaî"
Tt
Uu
Üysönnu da "u" fransése
Vv
Xʒsönnu du fransése "jardin"
Zzsönnu de l'italiàn "rosa"

Cocìne e asènti

E régule che e sùn legàe ai asènti inta grafîa de questu dialettu e sun prinsipalmènte quattru, elenchê chi sùtta:[1]

• I sönni vucàlici de létie a, i, u e ü i vönan de suvénte a cocìna grâve (à, ì, ù, ǜ), nu u l'è puscìbile inseî a cocìna grâve inte àtre vucàli.

• A cocìna sircunflessa se devöa pé i sönni vucalici lunghi, quande a gh'è a "o" a pö ésse de sönnu avèrtu o seròn.

• E a l'è senpre avèrta primma da létia r.

• E vucàli lunghê, sensa a cocìna (atone) e prezèntan 'na linea surva. (ā,ē,ī,ō,ū).

Grafîa senplificâ

A l'è a senplificasiún da grafîa du disiunâiu, devöâ dau cumüne pé a cartelunìstica lucâle, ma cun de carateristiche diferénti, survatüttu a nu a vegghe i asènti in sce e vucâli lunghê atone.

Grafîa Accame

A grafîa devöâ da Giacomo Accame intu disiunâiu priéze du 1981, scrìtu in culaburasiùn cun Giulia Petracco Sicardi, c'a cunscîdera, in azùnta a a grafîa italiàna, e léttie j, ö, ṡ, ü, x. U mòddu de devöâle u l'è paéggiu a quellu da grafîa du cumüne. Se zunze peò a , c'a funsiûna cumme distinsiùn fra a "s" "cun u sönnu" e quella surda (paéggia a rosa italiàna a primma, scimile a pasto a segunda), da végghe dunca che a "z", a diferensa de l'àtra grafîa a indica sulu u sönnu /ts/. A léttia q a se cunscìdera sùlu in càxi particulâri, de lungu a végne sustituìa cun a c (pé ezémpiu "cuelli" au pòstu de "quelli"). Diferentemènte da âtre varietê in questu càzu i dùi balìn sùrva (diérezi) a "e" e a "i" (e dunca scrîte ë, ï) i generàn in iàto, cun a separasiùn da prununsia de vucâli.[2]

Paragûi e âtre carateristiche

Sta-chi a l'é üna tabella cun di cunfrúnti fra u priéze e e âtre varietê du Ligüre du séntru punénte (arbenganéze e finaléze), ciü u zenéze, du grùppu sentrâle.


Priéze

Arbenganéze

Finaléze

Zenéze

(grafîa ufisiâle)

BricòcculuBa(r)icòccuBricoculu

Armugnìn

Bricòcalo

Armognìn

CuxînaCuxìnaCuxìnaCuxìnn-a
MercònMercàuMercôMercòu
MezǜaMezüaMesura[3]Mezûa
PâluPà(r)uPôluPâlo
Picagétta

Sciügamàn
Pücagétta[4]

SciügamànSciügamanSciugamàn

Picagétta

PûxuPòxuArböia[5]Poîscio
ScciümmêaS-ciümmeSciümmeSciùmme
SèrneSèrne-Çèrne Scélie
StrosciònStrusciàuDerenùn[6]Strosciòu

Sufissi

Sta tabèlla chi a mustra a variasiùn di sufissi inte varietê pigiê in cunsciderasiún.


Priéze

Arbenganéze

Finaléze

Zenéze
Sufissu Italiàn
Prîa (sentru)GiüstexineU Tû
e Magiö
-siún-siún-siún-siùn-siùn-çión-zione
Stasiún, asiún, dunasiúnStasiùn, asiùn, dunasiùnStaçión, açión, donaçiónStazione, azione, donazione
-ài
Varietê, felixitê, sitêVarietài, felixitài, sitàiVarieté, felisité, SitéVarietæ, felixitæ, sitæVarietà, felicità, città
-îna-îna-îna-ina-ina-inn-a-ina
Cuxîna, fursîna, pînaCuxìna, fursìna, pìnaCoxìnn-a, forçinn-a, pìnn-a
-òn-âu (Santa Libéra, funduvalle)-ôu-àu-ùn[7]

[8]

-ou[9]

-ou-ato[10]
-ôu (San Michê)
Mercòn, rigòn, bagnònMercâu/mercôu, rigâu/rigôu, bagnâu/bagnôuMercôu, rigôu, bagnôuMercàu, rigàu, bagnàuMercùn/mercó/mercou

rigùn/rigó/rigou
bagnùn/bagnó/bagnou

Mercou, rigou, bagnouMercato, rigato, bagnato

Vèrbi

Cumme in âtre varietê ligüri ghe sun quattru cuniugasiùi, che e sùn -â (andâ)[11], -ê (savê), -e (crêsce), -î (finî). A fùrma riflescîva a se furma cun a zunta de -âse a a furma de l'infinîu (retiâse, inpegnâse) pé a primma cuniugasiún, pe a segunda, a tersa e a quarta u ghe vö u -ise (piaxêise, scrìvise, cunvertîse), u mòddu a l'indicatîvu u prezènta sulu i tenpi prezénte e passòn pròscimu (inbastîu cun u particippiu), mèntre âtre furme passê e nu sun mài existîe o e sun chéite in dizüzu.[2]

I particippi ciü cumǜi i sun uriginê cun a fùrma -òn, ma ghe sun de diferenti ecesiùi, difatti quarche vèrbu da I cuniugasiùn u fùrma u particippiu passòn cumme -êtu (andêtu, fêtu), mentre pé a segunda e se incuntra de lungu a fùrma -üu, mèntre tèrsa e quàrta persûna e sun irregulâri.

Agetîvi

I agetîvi i se furman cun quattru diferenti terminasiùi puscibili, a primma cun -a (au feminîle) e -u (maschîle), chi i diventan -i e -e au plürâle. A segunda a resta invariâ, cun a sula furma in -e pé tütte e varietê. E âtre dùi e sun mênu frequenti, cumme -un/-una (de suvénte intu sènsu acrescitîvu) e a fùrma -ê au maschîle, invariâ au plürâle, c'a divegne au feminîle -a, ciü -e (plürâle)

Furmasiún du plürâle

Nummi

U plürâle di nummi u se furma de lungu meténdu a a fûrma scingulâ 'na "i" (èrbu-èrbi), in âtri càxi sta-chi a végne invece zunta (mü-müi). I nummi femininli chi g'han a fìn in a o â, i diventan e o ê (fêa-fêe). I restan invariê i nummi che a a fìn i g'han e o ê.[1]

Sufissi

Inti sufìssi vìsti primma u priéze au plürâle u se cunpôrta in te stu mòddu chi.


Priéze

Arbenganéze

Finaléze

Zenéze
Sufissu Italiàn
-siúi-siùi-siòi [12]
-siuèi [13]
-siui [14]
-çióin-zioni
Stasiúi, asiúi, dunasiúiStasiùi, asiùi, dunasiùiStasiòi, asiòi, dunasiòiStaçióin, açióin, donaçióinStazioni, azioni, donazioni
Stasiuèi, asiuèi, dunasiuèi
Stasiùi, asiùi, dunasiùi
-ài
Invariòn (u nu cângia)
-îne-ine-ine-inn-e-ine
Cuxîne, fursîne, pîneCuxìne, fursìne, pìneCoxìnn-e, forçinn-e, pìnn-e
-ài-òi-ati
Merchê, righê, bagnêMercài, rigài, bagnàiMercòi, rigòi, bagnòiMercæ, rigæ, bagnæMercati, rigati, bagnati

Testimuniànse scrîte

Cartelunìstica lucàle

Pé sarvaguardâ a varietê lucàle u cumüne da Prîa u l'ha inserìu inte tütti i carùggi du burgu (divìzi fra i riui Nunsià, Fossu, Ciassa Veggia e Ajetta) targhe e cartelli in priéze, cun nummi lighê a a tradisiún lucâle, de lungu diferenti rispettu a a cartelunìstica italiâna.

Opére

  • Enrico Laganà, Moddi de dî â Pria, edisiún de Savùna, La stampa, 1976.
  • G.Accame, G.Petracco Siccardi, Disiunâiu de Prîa, Savùna, Centro Storico Pietrese, 1981.
  • Maria Grazia Bottaro e Caterina Dell’Erba, ’na reùnda de puesìe, A Prîa, Centro Storico Pietrese, 1982.
  • G. Accame, U zögu da chìna, Zena, 1989.
  • G.Accame, Antulugîa de 'n paîze. A Prîa. Stoja, fulkûre, dialéttu, tradisiùn e futugrafîe, U Sejâ, Tipugrafîa Ligüre, 1989.
  • G.Accame, U cunfögu (1978-1981), A Prîa, Centro storico pietrese, 1992.
  • G.Accame, Disiunâiu Italian-Priéze, Savùna, Cumüne da Prîa, 1999.
  • Lorenzo Magliano, Puesìe da Prìa, A Prîa, Centro storico pietrese, 2005.
  • Lorenzo Magliano, Âtre sinquànta puesìe da Prìa, A Prîa, Centro storico pietrese, 2006.
  • G.Accame, Disiunâiu de Prîa (agiurnòn), Savùna, Centro Storico Pietrese, 2007.
  • Gianni Nari de Borzi (u Piullu), Moddi de di da Rivea de Punente: dialettu de Borzi e da Prîa, Borzi e Véessi, Centro storico culturale di San Pietro, 2010.(testi e redasiún de Gianni Nari; disegni de Loredana Bagnasco e Loredana Falletta; futugrafîe de Edoardo Toni; azunta A lezenda du piràta e A bella borzina, cuniugasiún di verbi ausiliari).[15]

Nòtte

Vûxi curelê

Culegamenti estèrni