antimaterie (sau antisubstanță) - substanță ipotetică alcătuită din antiparticule, care prin aspect și prin însușiri fizice nu diferă de substanța corpurilor din lumea înconjurătoare, dar, în situația în care ar intra în contact cu materia propriu-zisă, ambele s-ar anihila spontan, degajând o mare cantitate de energie.
apă ușoară - apă normală (H2O), ca distincție față de apa grea (D2O).
apertură - valoarea maximă a unei mărimi liniare (unghiulare) ce caracterizează extensia transversală a unei treceri pentru particule sau unde.
arie de difuzie - a șasea parte din media geometrică a pătratelor distanțelor care separă punctul în care un neutron intră într-o categorie specificată și punctul în care iese din acesta.
arie de încetinire - a șasea parte din media pătratelor distanțelor care separă sursa unui neutron de punctul în care aceasta atinge o anumită valoare a energiei.
cuantă - cea mai mică valoare discretă pe care o poate lua o anumită mărime fizică, toate celelalte valori ale sale fiind multipli întregi ai acesteia.
cuantă de energie - cantitate determinată și finită de energie care poate fi emisă sau absorbită de un sistem atomic sau nuclear.
dematerializare - anihilare a particulelor materiale și apariție corelativă de energie.
dipol electric - pereche de particule cu sarcini electrice egale și de semne contrare; altă denumire: dublet electric.
doză de iradiere - doza primită de o persoană, de un grup sau de întreaga populație a unei regiuni, ca urmare a unor radiații ionizante de origine naturală sau artificială.
dozimetru - aparat pentru măsurarea dozelor de radiații.
dualismul corpuscul-undă - concept în mecanica cuantică în care nu se face distincție între unde și particule; particulele se comportă uneori ca unde și undele ca particule.
interacțiune slabă - a doua forță, în ordine crescătoare a intensității, dintre cele patru forțe fundamentale și care afectează toate particulele de materie, dar nu afectează particulele purtătoare de forță.
interacțiune tare - cea mai puternică dintre cele patru forțe fundamentale, care menține quarcii împreună în protoni și neutroni și menține protonii și neutronii împreună formând atomii.
masă efectivă - (a unui electron, notată ) tensor de ordinul al doilea dat de relația , unde este constanta Planck, iar este energia electronului în funcție de numărul de undă.
neutron - o particulă neîncărcată, asemănătoare protonului, care reprezintă aproape jumătate din particulele celor mai mulți atomi.
neutroni întârziați - neutroni emiși, timp de cel mult câteva secunde dupa reacția de fisiune, de produșii de fisiune, fiind importanți în procesul de control al reacțiilor de fisiune dintr-un reactor nuclear.
neutroni rapizi - neutroni emiși în timpul unei fisiuni nucleare, deplasându-se cu o viteze foarte mare (~20.000 km/s) și având energii de aproximativ 2 MeV.
particulă (elementară) - (în mecanica cuantică) unitate fundamentală de materie, care nu poate fi detectată direct, dar a cărei existență are efecte măsurabile.
particulă de schimb sau intermediară sau mesageră - vezi purtătoare de forță.
radiație indusă - proces de emitere, sub acțiunea unei radiații exterioare, de unde electromagnetice de către atomii excitați și alte sisteme cuantice și care au aceeași frecvență, fază, polarizare și direcție cu radiația inductoare (sinonim: radiație stimulată).
radiospectroscopie - domeniu al fizicii în care se studiază tranzițiile intre nivelele energetice ale unui sistem cuantic, induse de undele radio; are ca subdomenii: rezonanța magnetică nucleară, rezonanța electronică de spin, rezonanța paramagnetică electronică, rezonanța ciclotronică.
reactivitate - mărime ce caracterizează funcționarea unui reactor nuclear; are valoare nulă pentru regimul critic de funcționare, este pozitivă pentru regimul de intensificare a reacției de fisiune și negativă pentru regimul de încetinire a reacției.
reactor nuclear (sau reactor atomic) - instalație complexă în care se realizează fisiunea nucleelor elementelor grele, printr-o reacție în lanț controlată, cu scopul de a permite utilizarea energiei degajate.
reacție nucleară - fenomen de interacțiune între două sau mai multe nuclee atomice (ori constituenți ai acestora), în urma căruia se modifica natura, structura, numărul etc. particulelor participante și se dezvoltă o mare cantitate de energie.
retrocauzalitate - interpretare a fenomenelor cuantice care sugerează că măsurătorile efectuate asupra unei particule cuantice în prezent ar putea influența starea sa cuantică anterioară; vezi și principiul incertitudinii.
- iluminare de foarte scurtă durată, punctuală, a unui ecran fluorescent pe care cade o particulă cu mare viteză.
secțiune eficace - în cazul interacțiunii a două particule, aria transversală la mișcarea relativă a acestora, în care trebuie să se întâlnească pentru a se împrăștia una față de cealaltă.
starea Efimov - fenomen care apare în sisteme cu trei particule elementare identice, cum ar fi trei bosoni sau trei fermioni; se formează o serie de stări caracterizate prin energii care devin mai mici într-un mod specific atunci când interacțiile dintre particule sunt foarte slabe.
teoria benzilor - teorie se bazează pe principiul că, într-un solidcristalin, electronii nu sunt localizați în mod specific în jurul unui singur atom, ci prezintă comportament colectiv, manifestat în forma unor benzi energetice.
teorie atomică - teorie conform căreia materia nu este divizibilă la infinit, ci este formată din atomi, considerați, în trecut, compacți și indestructibili, iar astăzi particule care pot fi separate.
teorie cuantică - teorie conform căreia transferurile energetice în atomi și molecule au loc numai în cantități discrete, multiplu al unei cuante.
termen spectral - mărime proporțională cu energia oricăreia dintre stările în care se poate afla un atom.
termoluminescență - emisie de radiațiiluminoase datorită încălzirii moderate a unui corp la o temperatură inferioară celei de incandescență.